Muzica electronica de dans (EDM), cunoscuta si sub numele de muzica de dans, muzica de club sau pur si simplu dans, este o gama larga de genuri de muzica electronica cu percutie, realizate in mare parte pentru cluburi de noapte, rave si festivaluri. În general, este produs pentru redare de catre DJ care creeaza selectii fara intreruperi de melodii, numite mixaj DJ, prin trecerea de la o inregistrare la alta. Producatorii EDM isi interpreteaza si muzica live intr-un cadru de concert sau festival, in ceea ce uneori se numeste un PA live.

La sfarsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990, ca urmare a aparitiei raving-urilor, radio-piratilor, PartyCrew-urilor, festivalurilor underground si a cresterii interesului pentru cultura cluburilor, EDM a obtinut popularitate in Europa. În Statele Unite, totusi, acceptarea culturii rave nu a fost universala in afara scenelor regionale din New York City, Florida, Midwest si California; desi atat muzica electro, cat si muzica house din Chicago au fost influente atat in ​​Europa, cat si in Statele Unite, mass-media de masa si industria discurilor au ramas in mod deschis ostile acesteia. A existat, de asemenea, o asociere perceputa intre EDM si cultura drogurilor, ceea ce a determinat guvernele la nivel de stat si oras sa adopte legi si politici menite sa stopeze raspandirea culturii rave.

Ulterior, in noul mileniu, popularitatea EDM a crescut la nivel global, in special in Statele Unite si Australia. La inceputul anilor 2010, termenul „muzica electronica de dans” si initialismul „EDM” au fost impins de industria muzicala si presa muzicala americana, intr-un efort de a remarca cultura rave americana.[3] În ciuda incercarii industriei de a crea un anumit brand EDM, initialismul ramane folosit ca termen umbrela pentru mai multe genuri, inclusiv dance-pop, house, techno si electro, precum si subgenurile respective.