Smokie

Smokie (nume scris inițial Smokey) este o renumită formație britanică de muzică rock și pop înființată în Bradford, Yorkshire, în anul 1963. Recunoscută pentru armoniile vocale excepționale și pentru sound-ul soft-rock extrem de cald, trupa a dat lovitura pe plan internațional în anii '70, după asocierea cu legendarii compozitori Mike Chapman și Nicky Chinn. Cu o carieră marcată de imnuri nemuritoare care au dominat clasamentele din Europa și Australia, Smokie a rămas o prezență activă pe scenele lumii, continuând să concerteze intens și în prezent, în ciuda numeroaselor schimbări dramatice de componență.

​📜 Începuturile, Căutările și Era „Kindness” (1963–1974)

• ​Nașterea dintr-o întâmplare: Povestea a început în octombrie 1963, în urma unei întâlniri fortuite într-un magazin de muzică din Bradford între Ron Kelly (baterie) și Alan Silson (chitară). Două zile mai târziu, chitaristul și vocalistul Chris Norman s-a alăturat repetițiilor, formula fiind completată la începutul anului 1965 prin cooptarea basistului Terry Uttley.
• Schimbările de nume: Sub diferite titulaturi (precum The Yen, The Sphynx, Essence sau The Four Corners), băieții au cântat în cluburi mici din comunitățile locale. În 1970, la recomandarea RCA Records, și-au schimbat numele în Kindness, lansând single-ul „Light of Love”.
• ​Perioada Decca și o voce unică: După o serie de proiecte de studio nesancționate comercial și preluarea managementului de către DJ-ul Dave Eager, Chris Norman a suferit o infecție la nivelul gâtului. Aceasta i-a lăsat o răgușeală specifică și un ton aspru în voce, detaliu care avea să devină marca înregistrată a trupei. Deși au lansat piese bine primite de media la Decca Records (precum „Let the Good Times Roll”), eșecul vânzărilor a dus la anularea contractului.

​O nouă formulă: În 1973, bateristul Ron Kelly a părăsit grupul, locul său fiind luat de un vechi prieten de școală, Pete Spencer. Tot atunci, managerul Bill Hurley i-a introdus pe băieți celebrului duo de compozitori Chinnichap (Nicky Chinn și Mike Chapman), care scria hituri pentru Sweet sau Suzi Quatro. Aceștia au preluat frâiele și au propus un nou nume: Smokey.

​🚀 Ascensiunea în Topuri și Apogeul Popularității (1975–1981)

• ​O mică ajustare: Albumul de debut Pass It Around (1975) nu a atras atenția, însă succesul a venit în toamna aceluiași an cu discul Changing All the Time. În urma unei amenințări cu proces din partea legendei soul Smokey Robinson, trupa a modificat permanent grafia numelui în Smokie. Single-ul „If You Think You Know How to Love Me” a propulsat trupa direct pe locul 3 în Marea Britanie, urmat de hitul „Don't Play Your Rock 'n' Roll to Me”.
• Fenomenul „Alice”: Anul 1976 a adus albumul Midnight Café și hituri de top precum „Something's Been Making Me Blue” și „I'll Meet You At Midnight”. În noiembrie 1976, au lansat o preluare după piesa trupei australiene New World, intitulată „Living Next Door to Alice”. Cântecul a devenit un succes planetar colosal, ajungând pe locul 1 în Australia, locul 3 în Marea Britanie și intrând în Top 30 Billboard în SUA. Succesul a fost dublat imediat de o altă baladă celebră: „Lay Back in the Arms of Someone”.
• ​Distanțarea și colaborările: Albumele Bright Lights & Back Alleys (1977) și The Montreux Album (1978) au cimentat statutul lor internațional. În 1978, Chris Norman a dat lovitura în duet cu Suzi Quatro pe piesa „Stumblin' In” (locul 4 în SUA). Dornici de independență, Norman și Spencer au compus hitul „Mexican Girl”, distanțând treptat trupa de aranjamentele impuse de Chinnichap.

​💔 Declinul, Plecarea lui Norman și Tragedia (1982–1995)

• ​Destrămarea timpurie: La începutul anilor '80, materialele Strangers in Paradise și Midnight Delight nu s-au mai vândut bine. În timpul unui zbor spre Suedia în 1983, unde înregistrau ca voci de fundal pentru Agnetha Fältskog (ABBA), membrii au decis să ia o pauză, Norman concentrându-se pe cariera solo.
• O nouă voce și revenirea: În 1986, Chris Norman a părăsit oficial trupa. Cunoscându-i stilul, el l-a recomandat ca înlocuitor pe Alan Barton (fost membru Black Lace), a cărui voce aspră semăna izbitor cu a sa. Alături de noul clăpar Martin Bullard și bateristul Steve Pinnell, noua formulă a relansat Smokie prin albume de succes în Scandinavia, precum Boulevard of Broken Dreams (1989).
• „Who the Fk is Alice?” și accidentul:** În 1995, trupa a revenit spectaculos în topurile britanice (locul 3) printr-o versiune reeditată și controversată a marelui lor hit, realizată alături de comediantul Roy Chubby Brown: „Living Next Door To Alice (Who the Fk is Alice)”** – preluând un obicei celebru din timpul concertelor lor din Irlanda. Din păcate, succesul a fost umbrit de o tragedie imensă: la scurt timp după înregistrări, autocarul trupei a fost implicat într-un accident grav în timpul unei furtuni cu grindină în Germania, iar solistul Alan Barton a încetat din viață din cauza rănilor suferite.

​🔄 Schimbările de Line-up și Moștenirea Continuă (1996–Prezent)

• ​Reconstrucția: După moartea lui Barton, grupul l-a ales pe Mike Craft ca solist vocal, lansând albumul The World and Elsewhere. În 1996, chitaristul original Alan Silson a plecat pentru o carieră solo, fiind înlocuit de Mick McConnell. Trupa a continuat să lanseze materiale conceptuale, precum Wild Horses – The Nashville Album (1998) și albumele de coveruri Uncovered (2001).
• Succesul de durată: În 2010, materialul cu piese noi Take a Minute a readus trupa în top 3 în Danemarca, promovând piesa „Sally's Song (The Legacy Goes On)”, o continuare a poveștii celebrei Alice.
• Noua Eră (2021–2026): În aprilie 2021, după 26 de ani în trupă, Mike Craft s-a retras din activitate, fiind înlocuit la microfon de Pete Lincoln (fost membru al trupelor Sailor și Sweet). Câteva luni mai târziu, pe 16 decembrie 2021, lumea rockului l-a pierdut pe basistul Terry Uttley, care s-a stins din viață la vârsta de 70 de ani, el fiind ultimul membru original activ al formației.

​În ciuda tuturor cumpenelor, a pierderilor dureroase și a trecerii timpului, Smokie rămâne o instituție a muzicii rock britanice. Cu riff-uri nemuritoare și melodii care stârnesc nostalgii instantanee, formația își continuă călătoria pe marile scene, demonstrând că poveștile lor muzicale nu își pierd niciodată farmecul.