Aura Urziceanu (n. 14 decembrie 1946, Bucuresti, Romania) este o cantareata si compozitoare de jazz din Romania, considerata una dintre cele mai importante voci romanesti ale genului; în acest sens, jazzologul si interpretul Mihai Berindei o numeste o „cantareata autentica de jazz de clasa internationala”. În primii sai ani de activitate a interpretat muzica usoara, iar mai tarziu a abordat si repertoriul de muzica populara romaneasca.
Cariera
Aura Urziceanu s-a nascut în anul 1946 la Bucuresti. Parintii ei se numeau Jana si Nelu Urziceanu. La varsta de cinci (dupa alte surse, patru) ani a început sa studieze vioara sub îndrumarea tatalui ei. Mai tarziu absolva clasa de canto de muzica usoara condusa de profesoara Florica Orascu la scoala Populara de Arta din Bucuresti.
Îsi face debutul la Radiodifuziunea Romana în 1959, cu piesa „Vreau sa cant si eu la televizor”. Cativa ani mai tarziu interpreteaza la Televiziune compozitia „Soarele e-ndragostit de Mamaia”, scrisa de Dinu serbanescu pe versurile lui Aurel Felea si prezentata anterior la prima editie (1963) a Festivalului de Muzica Usoara de la Mamaia.
În primii ani, tanara Aura Urziceanu interpreteaza muzica usoara în case de cultura. Se face remarcata în cadrul unui concert de interpreti amatori cuprins în programul editiei cu numarul trei (1965) a Festivalului de la Mamaia, unde canta într-o maniera libera piesa „La tine mi-e gandul”, semnata de compozitorul Petre Firulescu. În acelasi an, îsi face prima aparitie pe o scena mare la Sala Palatului din Bucuresti, unde interpreteaza doua numere dintr-un spectacol la Teatrul de revista Constantin Tanase „Zambiti, va rog” si „Oglinda dragostei”, ambele compuse de Edmond Deda.
Primul recital de jazz al Aurei Urziceanu are loc la Student Club.
Cariera în jazz
În primavara lui 1966, cantareata este distribuita în spectacolul Jazz–jazz–jazz, prezentat la Teatrul Evreiesc de Stat, alaturi de pianistul János Kőrössy, contrabasistul Johnny Raducanu, bateristul Miki Manaila si balerinele Miriam Raducanu si Cecilia Hoppe. Se face remarcata în jazz cu o adaptare a Rapsodiei romane nr. 1 de George Enescu.
Interpreta sustine turnee în compania celor mai prestigioase orchestre romanesti de jazz si de muzica usoara. În continuare concerteaza în tara, apoi din nou în Uniunea Sovietica (1968) si înapoi în tara, cu pianistul Horia Ropcea. Urmeaza concerte împreuna cu Edmond Deda la pian, sustinute la sala „Dalles” si la Teatrul „Ion Vasilescu” din capitala.
În 1972, Aura Urziceanu îsi face debutul international pe scena de la Carnegie Hall (New York) cu formatia pianistului si sefului de orchestra american Duke Ellington. Va mai canta alaturi de alte nume importante ale muzicii de jazz, precum cantareata Ella Fitzgerald, pianistii Bill Evans, Ahmad Jamal si Hank Jones, seful de orchestra Quincy Jones, trompetistii Dizzy Gillespie si Thad Jones, saxofonistul Paul Desmond, chitaristul Joe Pass si bateristul Mel Lewis.
Efectueaza turnee si în Australia, Brazilia, Bulgaria, Franta, Germania, Italia, Japonia, Polonia, Regatul Unit, Statele Unite ale Americii etc. Face parte din juriile unor concursuri internationale desfasurate la New York si Toronto (Canada).
Interpreta de muzica usoara
Aura Urziceanu însoteste în 1966 o orchestra de muzica usoara reunind formatiile János Kőrössy si Bebe Prisada într-un turneu în U.R.S.S.. Cantareata se bucura de o apreciere deosebita din partea publicului.
La cea de a cincea editie (1969) a Festivalului de la Mamaia, ea primeste premiul al doilea pentru interpretare. Doi ani mai tarziu, o echipa formata din Aura Urziceanu, Aurelian Andreescu si Mihaela Mihai cucereste Cupa Europei la Festivalul International al Cantecului de la Knokke-Heist (Belgia), iar Urziceanu este numita cantareata festivalului.
Aura Urziceanu colaboreaza cu ansamblul condus de Richard Oschanitzky, atat pe scena, cat si în studiourile de înregistrare; împreuna realizeaza si muzica de film.
