’87–’98
Hart a intrat la Liceul pentru Artele Spectacolului din Los Angeles în clasa a 10-a ca vocal si violoncel. La îndemnul unei colege de clasa, ea a început curand sa cante în timpul noptilor cu microfon deschis în Belly Room din magazinul de comedie.
Hart a început sa cante în cluburi la Hollywood la varsta de 15 ani si, în cele din urma, i-a înrolat pe basistul Tal Herzberg si pe chitaristul Jimmy Khoury pentru Beth Hart and the Ocean of Souls, care a fost înregistrat în 1993. Include „Am I the One” (care a aparut mai tarziu pe primul ei album oficial Immortal) si un cover pop-rock al trupei Beatles „Lucy in the Sky with Diamonds”. Primul album lansat cu Beth Hart Band, Immortal, a fost lansat în 1996 prin Atlantic, scanand 13.000 de exemplare si contine single-ul „God Bless You”. Include, de asemenea, „Am I the One”, un favorit al fanilor care a ajuns pe primul ei DVD care a fost lansat în 2005. Dupa ce a facut turnee, inclusiv la Lollapalooza în 1996, trupa Beth Hart s-a desfiintat din cauza unor lupte interne.
În 1993, Hart a aparut în Star Search a lui Ed McMahon, castigand în cele din urma competitia Female Vocalist. Hart a declarat ca castigarea spectacolului nu i-a adus un contract de discuri din cauza stigmatizarii asociate cu spectacolul si ca ea a consumat premiul pe care l-a primit pana cand a încheiat un acord cu Atlantic Records.
’99-’09
Cel de-al doilea album solo al lui Hart, Screamin’ for My Supper, a fost lansat în 1999 si continea „LA Song (Out of This Town)”, un hit nr. 1 în Noua Zeelanda, precum si un hit din Top 10 pentru Adult Contemporary din SUA. . Cantecul a fost difuzat si în timpul episodului 17 al celui de-al 10-lea si ultimul sezon din Beverly Hills, 90210. În acelasi timp, Hart canta rolul principal din Love, Janis, un musical off-Broadway bazat pe scrisorile lui Joplin catre mama ei.
Ultimul album al lui Hart, Leave the Light On, a fost lansat în 2003 prin Koch Records, dupa ce a fost abandonat de Atlantic, probabil din cauza dependentei de droguri a lui Hart. Desi înca a avut succes în Noua Zeelanda, albumul a cunoscut o descoperire pe piata europeana, single-ul „Learning to Live” ajungand pe locul 1 în Danemarca, în timp ce albumul a obtinut o certificare de 2 ori platina. „Learning to Live” a fost, de asemenea, folosit ca tema pentru Losing It with Jillian pe NBC. În 2003, ea a devenit primul si singurul muzician care a jucat în calitate de solist pentru o melodie Deep Purple (“Haunted”, lansata pe albumul Bananas).
Doi ani mai tarziu, în 2005, Hart a lansat primul ei album live, Live at Paradiso, care a fost înregistrat la o fosta biserica din Amsterdam si lansat atat ca CD, cat si pe DVD. A prezentat o varietate de melodii scrise de catre Hart si un cover al piesei „Whole Lotta Love” de Led Zeppelin. Hart apare pe albumul lui Toots Thielemans, One More For the Road, pe piesa „I Gotta Right To Sing The Blues”, care a fost lansata în 2006.
Al patrulea album solo de studio al lui Hart, 37 Days, a fost lansat în Europa în iulie 2007 si, în cele din urma, si ca DVD. Albumul a debutat pe locul 1 în Danemarca si a petrecut doua saptamani în frunte, primul ei album care a ajuns în topul topului national si, în plus, a atins o certificare de aur în tara. Discul a fost ultimul ei la o casa majora (Universal), desi i-a consolidat succesul comercial european.
’10–’14
Al cincilea album solo de studio My California a fost lansat în 2010 si a fost primul ei la Provogue Records. Hart a livrat muzica la scena finala a ultimului episod din sezonul 6 din Californication, cu piesa de titlu a acestui disc „My California”. Pe 23 august 2012, melodia ei „Take It Easy on Me” din My California a fost folosita în primul episod al celui de-al optulea serial al dramei BBC TV Waterloo Road. Pe 31 iulie 2012, albumul a fost lansat în Statele Unite. La aceeasi data, ea a lansat un EP intitulat Introducing Beth Hart.
În acest timp, Hart a colaborat cu Slash la „Mother Maria”, lansat pe versiunea iTunes a albumului solo al lui Slash din 2010, Slash, si a colaborat suplimentar cu rapperul Born la single-ul sau „It Hurts”, lansat în februarie 2012. Dupa turneul ei cu Jeff Beck în 2006 prin Statele Unite, ea a aparut din nou cu el în decembrie 2012, la Kennedy Center Opera House, alaturi de un grup de muzicieni blues/rock, interpretand „I’d Rather Go Blind” în tribut. lui Buddy Guy, care a primit în 2012 o distinctie Kennedy Center pentru contributiile sale de-a lungul vietii la cultura americana. Spectacolul a primit ovatie în picioare din partea presedintelui Obama si a primei doamne Michelle Obama si a dus la colaborarea cu Buddy Guy, unde a înregistrat piesa „What You Gonna Do About Me” cu Beth Hart pentru albumul sau Rhythm & Blues.
În 2011, Hart a colaborat cu chitaristul de blues Joe Bonamassa la prima lor lansare „Don’t Explain”, un album de clasice blues si soul. Albumul a ajuns pe locul 3 în Billboard Blues Album Chart si a obtinut, de asemenea, aur în tarile de Jos. De asemenea, ea a oferit vocea piesei „No Love on the Street” de pe Dust Bowl de la Bonamassa, care a fost lansat în acelasi an.
În anul urmator, lansarea lui Hart Bang Bang Boom Boom a devenit unul dintre cele mai mari succese comerciale ale ei, aparand în topurile din cel putin 10 tari, precum si devenind prima ei care a ajuns în topul Billboard Blues Album Chart, urcand pe numarul 3. ] Ea a lucrat cu producatorul Kevin Shirley, cu care a colaborat pentru prima data la albumul „Don’t Explain”. Albumul a fost lansat anul urmator în Statele Unite.
În 2013, duo-ul Beth Hart si Joe Bonamassa au lansat Seesaw, din nou produs de Kevin Shirley. Albumul a urcat pe locul 8 în Billboard Top Independent Album Chart. În 2014, Hart a fost nominalizata la un premiu Grammy pentru Seesaw si a fost, de asemenea, nominalizata la un premiu pentru muzica blues la categoria „Cea mai buna artista de blues contemporana”. Albumul detine, de asemenea, cea mai înalta pozitie de varf în Billboard 200, ajungand în Top 50.
Al doilea album live/DVD al lui Hart, Live in Amsterdam, a fost înregistrat si în Amsterdam, Olanda, de data aceasta la Royal Carré Theatre. Hart si Joe Bonamassa au plecat într-un mini turneu european de cinci spectacole (Bergen, Norvegia – Londra, Marea Britanie – Anvers, Belgia – Amsterdam, Olanda), dintre care doua au fost la Teatrul Carré. Ambele nopti au fost înregistrate si lansate pe DVD/LP/CD „Live in Amsterdam” în 2014.
În 2014, ea a cantat din nou cu Jeff Beck, de data aceasta în timpul turneului sau australian ca rol secundar, pe langa faptul ca i s-a alaturat pe scena în timpul filmului sau.
’15–’19
Al saptelea album solo de studio al lui Hart, Better Than Home, a fost lansat pe 13 aprilie 2015 în Europa si a doua zi în SUA. Procesul de înregistrare a fost „dureros” pentru Hart: albumul a fost produs de Michael Stevens, al carui diagnostic de cancer l-a presat pe Hart sa finalizeze înregistrarea albumului în doar cinci zile. În plus, ea a intrat de doua ori într-o sectie de psihiatrie în timp ce facea albumul. Cu toate acestea, single-ul principal „Mechanical Heart” s-a clasat pe locul 1 în lista de melodii „iTunes Blues”, iar albumul a intrat pe locul 1 în topurile albumelor din tarile de Jos. În SUA, albumul a intrat atat în Billboard Blues Charts. si iTunes Blues Charts pe locul 1. Albumul s-a clasat si în alte tari: numarul 11 în Germania si 33 în Marea Britanie. Pe 29 ianuarie 2016, Hart si Jeff Beck au lansat single-ul „Tell Her You Belong To Me” în toata lumea pe iTunes, dupa ce au interpretat melodia live la Jools’ Annual Hootenanny în 2015/2016 la BBC Two. Ei au interpretat si „Nutbush City Limits” în cadrul emisiunii. La sfarsitul anului 2015, revista Mojo a clasat albumul drept al patrulea cel mai bun album de blues al anului, în timp ce Hart a aparut ca unul dintre naratorii filmului documentar Unity.
Hart si-a lansat cel de-al optulea album de studio, Fire on the Floor, pe 14 octombrie 2016, în Europa, Noua Zeelanda si Australia. Pentru restul lumii, a fost lansat pe 3 februarie 2017, pentru a coincide cu turneul ei. Hart a scris ea însasi toate piesele, cu exceptia „Let’s Get Together” (cu Rune Westberg) si „Fat Man” (cu Glen Burtnik). Piesa de titlu a fost lansata mai întai, urmata de „Love Is a Lie”, care este primul single oficial de pe album.
Pe 26 ianuarie 2018, Beth Hart si Joe Bonamassa au lansat Black Coffee, din nou produs de Kevin Shirley. Albumul a debutat pe locul 1 în US Blues Chart, si, de asemenea, în top 100 album olandez.
Pe 30 noiembrie 2018, Hart a lansat o înregistrare live a unui concert, Live at the Royal Albert Hall, ca lansare video si album live pe Provogue Records/Mascot Label Group. Înregistrarile au fost surprinse în mai 2018, cand a cantat la Royal Albert Hall.
Hart si-a lansat cel de-al noualea album solo de studio, War in My Mind, pe 27 septembrie 2019, prin Provogue/Mascot Label Group. Albumul a devenit cel mai înalt album solo al ei pe mai multe piete europene, inclusiv în Marea Britanie, unde a ajuns în Top 20, precum si în Germania, unde a ajuns în Top 10.
’20–’22
În 2021, Hart a început sa tachineze muzica noua, ascunzand indicii în videoclipurile ei pe panza Spotify. Pe 12 noiembrie, ea si-a anuntat cel de-al zecelea album solo de studio, A Tribute to Led Zeppelin, alaturi de primul single, un cover al piesei „Good Times Bad Times”. Albumul a fost lansat pe 25 februarie 2022, debutand pe locul 1 în tarile de Jos si a devenit cel mai înalt album solo din Germania, Austria, Elvetia si Regatul Unit.
