Sumar
Artemios „Demis” Ventouris-Roussos (/ˈruːsoʊs/ ROO-sohss; greaca: Αρτέμιος „Ντέμης” Βεντούρης-Ρούσσος, IPA: [arˈtemi.oz ˈdemiz ˈdemiz venˈduriz] 4 ianuarie – 15 iunie 2002) greaca a fost 15 iunie – 2 ˈduriz; si muzician. Ca membru al trupei, este cel mai bine amintit pentru munca sa în actul de muzica rock progresiv Aphrodite’s Child, dar ca solist vocal, repertoriul sau a inclus cantece de succes precum „Goodbye, My Love, Goodbye”, „From Souvenirs to Souvenirs” si „Forever”. si vreodata”.
Roussos a vandut peste 60 de milioane de albume în întreaga lume[1] si a devenit „un simbol sexual improbabil purtand caftan”.
Roussos s-a nascut si a crescut în Alexandria, Egipt, într-o familie greceasca. Tatal sau George (Yorgos) Roussos a fost chitarist clasic si inginer, iar mama sa Olga a participat împreuna cu sotul ei într-un grup de teatru grecesc de amatori din Alexandria (existau trei astfel de grupuri în comunitatea greaca); familia ei provenea initial din Grecia. În copilarie, a studiat muzica si s-a alaturat corului bizantin al Bisericii Greci din Alexandria. Anii sai de formare în atmosfera cosmopolita a orasului port antic au fost influentati de jazz, dar si de muzica traditionala araba si greceasca ortodoxa. Parintii sai si-au pierdut bunurile în timpul crizei de la Suez si, în consecinta, au decis sa se mute în Grecia.[
Dupa ce s-a stabilit în Grecia, Roussos a participat la o serie de grupuri muzicale începand cu Idolii la varsta de 17 ani, unde i-a întalnit pe Evángelos Papathanassiou (cunoscut mai tarziu sub numele de Vangelis) si pe Loukas Sideras, viitorii sai colegi de trupa în Aphrodite’s Child. Dupa aceasta, s-a alaturat trupei din Atena We Five, o alta trupa de cover care a avut un succes limitat în Grecia.
Roussos a ajuns la un public mai larg în 1967 cand s-a alaturat trupei de rock progresiv Aphrodite’s Child, alaturi de Vangelis si Sideras, initial ca cantaret, dar mai tarziu si cantand la chitara bas, obtinand succes comercial în Franta si în alte parti ale Europei din 1968 pana în 1972. Au stabilit plecat pentru Londra pentru a patrunde pe scena muzicala internationala, dar au fost respinsi la Dover din cauza problemelor cu vizele. S-au retras la Paris unde au decis sa ramana, semnand acolo un contract de discuri cu Philips Records. Primele lor sesiuni de înregistrari au fost amanate de greva generala din mai 1968, dar mai tarziu în acelasi an a fost lansata melodia „Rain and Tears” în toata Europa. Piesa a aparut pe albumul End of the World în octombrie. Compusa de Vangelis si textierul francez Boris Bergman, piesa a prezentat tenorul neobisnuit al lui Roussos. Cantecul a fost doar un succes minor în Marea Britanie, dar a avut succes în multe alte tari. Stilul vocal operistic al lui Roussos a contribuit la propulsarea trupei catre succesul international, în special pe ultimul lor album 666, bazat pe pasaje din Cartea Apocalipsei, care a devenit un clasic rock progresiv.
Dupa ce Aphrodite’s Child s-a desfiintat, Roussos a continuat sa înregistreze sporadic cu fostul sau coleg de trupa Vangelis. În 1970, cei doi au lansat albumul de partituri de film Sex Power (albumul a fost, de asemenea, creditat pentru Aphrodite’s Child), iar mai tarziu au înregistrat împreuna albumul Magic din 1977. Cea mai reusita colaborare a lor a fost „Race to the End” (cantat si în spaniola sub numele de „Tu Libertad”), o adaptare vocala a temei muzicale din filmul premiat cu Oscar Chariots of Fire (scenat de Vangelis). Roussos a mai fost invitat pe coloana sonora a lui Vangelis pentru Blade Runner (1982), pe piesele „Tales of the Future”, „Damask Rose”, „Taffey’s Snake Pit Bar” si „On the Trail of Nexus 6” (mai multe disponibile numai în format non -forma bootleg de pe setul de CD-uri Editia Limitata a 29-a Aniversare lansat în 2011).
De asemenea, Roussos a început o cariera solo cu piesa „We Shall Dance” în 1971, care a fost unul dintre hiturile de top zece atat în Olanda, cat si în Belgia. Initial fara succes, a facut un turneu prin Europa si a devenit un artist de frunte. Cariera sa solo a atins apogeul la mijlocul anilor 1970 cu mai multe albume de succes. Single-ul sau „Forever and Ever” a ajuns în fruntea topurilor din mai multe tari în 1973. A fost numarul 1 în UK Singles Chart în 1976. Alte hituri ale lui Roussos au inclus „My Friend the Wind”, „My Reason”, „Velvet Mornings” , „La revedere, iubirea mea, la revedere”, „Într-o zi undeva” si „Doamna draguta a Arcadiei”. Primul sau single din Marea Britanie care a ajuns în topuri a fost în 1975: „Happy to Be on an Island in the Sun”, scris de nord-irlandezul David Lewis, recordul ajungand pe locul 5 în topuri. Popularitatea sa în restul Europei, dar nu în Marea Britanie, a ajuns sa-l fascineze pe producatorul BBC TV John King, care a realizat un documentar intitulat „The Roussos Phenomenon” în 1976. Philips Records a lansat un album cu patru melodii cu acelasi nume, care a fost primul joc extins pe primul loc în clasamentul single-urilor din Marea Britanie. A avut la fel de succes în Europa, America Latina, Orientul Mijlociu si Japonia.
În 1973, Roussos a facut una dintre primele sale aparitii la televiziune la The Basil Brush Show si a aparut si în emisiunea TV a Nanei Mouskouri din Marea Britanie. În 1978 a avut singurul sau hit disco intitulat „L-O-V-E (Got A Hold Of Me)”. În 1980, a avut un hit cu un cover al piesei „Lost in Love” de la Air Supply, cantata în duet cu Florence Warner.
Numarul de hituri ale lui Roussos a fost mentinut în anii 1980, în principal în Franta, cu numarul doi „Quand je t’aime” în 1988 si „On écrit sur les murs” în 1989, alaturi de discuri de aur pentru albumele Le Grec si Voice and Vision. . De asemenea, albumul sau de Craciun si Greatest Hits au atins cu usurinta statutul de aur în Franta, Belgia si tarile de Jos. În 1989, a înregistrat piesa „Young Love”, un duet cu cantaretul si compozitorul german Drafi Deutscher, care a fost lansat ca single în Germania si a ajuns pe locul 2 la emisiunea TV muzicala germana ZDF-Hitparade în octombrie a aceluiasi an. În 1982 a lansat un album intitulat simplu Demis, la care a colaborat Jon Anderson din trupa Yes, scriind o melodie, muzica si versuri Lament si scriind versuri pentru alte doua, primul Song For The Free si celalalt Race to the end cu muzica de Vangelis. Chiar aceasta melodie este de fapt un cover al hitului lui Vangelis, Chariots of Fire, pe care Jon Anderson a scris versurile pentru Demis.
Anii 1990 au avut lansari si mai substantiale ale lui Roussos. În 1993, a lansat „Insight” (numit si „Morning Has Broken”), care a fost apreciat general. Dupa aceea, a facut echipa cu BR Music din Olanda pentru a produce „Immortel”, „Serenade” si „In Holland”.
Roussos a continuat sa înregistreze si sa faca turnee. În 2002 a facut un turneu în Anglia cand o colectie „best of” pe care a realizat-o, Forever and Ever – Definitive Collection, a ajuns la nr. 17 în UK Albums Chart, desi s-a observat ca vocea lui s-a schimbat odata cu „vibrato-ul triling a evoluat într-o soapta husky si uneori guturala”.
În ultimii ani, a aparut în Rusia si Emiratele Arabe Unite. [Citare necesara] Adept devotat al credintei greco-ortodoxe, a cantat ca invitat într-un numar de biserici din Grecia si din întreaga lume, inclusiv Franta.
În 2006, a lansat Demis Roussos – Live in Brasil, la aproape treizeci de ani dupa „Você Você e Nada Mais”, un hit portughez în 1977. Din 2006 pana în 2008, a facut parte din turneul age Tendre et Têtes de Bois, un serial. de concerte cu cantareti francezi din anii 1960 si 1970.
Roussos a revenit în 2009, în care si-a înregistrat ultimul album de studio, Demis, produs de Marc di Domenico [fr], lansat pe 11 mai. Pe acest album, fiul lui Steve Howe, Virgil, canta la tobe.
Cu doar o luna înainte de moartea sa, Roussos a selectat melodiile pentru o compilatie oficiala de CD a lucrarii vietii sale, inclusiv note ale celor doi copii ai sai, Emily si Cyril. CD-ul, Demis Roussos Collected, a fost lansat în martie 2015. A devenit albumul numarul unu în topurile albumelor belgiene si a ajuns pe locul 61 în tarile de Jos.
Demis Roussos a colaborat cu Michel Elefteriades la multe cantece pe care Elefteriades le-a rearanjat într-o fuziune orientala; proiectul s-a numit Demis Roussos & the Oriental Roots Orchestra. Acest proiect a fost prezentat pentru prima data la Festivalul Mediterraneo Byblos în 2001 si la scurt timp dupa aceea a devenit un succes international în lumea araba, fiind ulterior montat din nou în Egipt si Qatar. De asemenea, Elefteriades a compus, scris si aranjat piesa „The Beast” pentru Roussos si a regizat videoclipul acesteia.
Ani de zile, Roussos s-a luptat cu greutatea lui. În iunie 1980 cantarea 147 de kilograme (23 st; 324 lb). Apoi a început o dieta în care a slabit 50 kg (8 st; 110 lb) în 10 luni. În 1982, a fost coautor al cartii A Question of Weight împreuna cu prietena sa apropiata, fotografa Veronique Skawinska, în care a abordat cu sinceritate luptele sale cu obezitatea.[40]
Roussos a murit în dimineata zilei de 25 ianuarie 2015, de cancer de stomac, cancer pancreatic si cancer la ficat, în timp ce era internat la Spitalul Ygeia din Atena, Grecia. Moartea sa a fost confirmata o zi mai tarziu de un prieten, jurnalistul Nikos Aliagas, care a postat stirea pe Twitter pe 26 ianuarie 2015 atat în greaca, cat si în franceza. Moartea sa a fost confirmata mai tarziu în aceeasi zi de fiica sa, care a vorbit cu presa greaca si franceza.
Cantareata greaca Nana Mouskouri i-a adus un omagiu lui Roussos la postul de radio francez RTL, spunand: „Avea o voce superba, a calatorit în lume… îi placea ceea ce facea… Era un artist, un prieten. sper ca este într-o lume mai buna.”
Presedintele belarus Alexander Lukasenko a declarat: „Acest artist a lasat o amprenta stralucitoare în arta muzicala mondiala si a facut istorie ca unul dintre cei mai mari cantareti, a carui maniera extrem de emotionanta de a canta a prins inimile ascultatorilor din întreaga lume…”
Înmormantarea lui Roussos a avut loc la Primul Cimitir din Atena, locul de înmormantare a multor politicieni si personalitati culturale grecesti, pe 30 ianuarie. Cantareata Mariza Koch a spus: „A fost o voce care a trezit emotii în oameni si a onorat Grecia oriunde a ajuns. Ne-am luat ramas bun de la Demis”. Compozitorul Giorgos Hatzinasios a comentat: „Înca îi aud rasul din inima în urechile mele si vreau sa-mi iau ramas bun de la el cu nostalgie si dragoste.
Roussos a fost casatorit de trei sau poate de patru ori. A avut o fiica, Emily, cu prima sa sotie, Monique. Cu a doua sa sotie, Dominique, a avut un fiu, Cyril. Ambii copii ai lui Roussos sunt muzicieni. A treia sa sotie, modelul american Pamela Smith, acum Pamela Roussos-Ratiu (sotia omului de afaceri roman Indrei Ratiu, casatorita în 2004), a fost alaturi de el în timpul incidentului de deturnari de avion din 1985 TWA. A patra si ultima lui sotie a fost o pariziena pe nume Marie.
Roussos i-a enumerat pe Mozart si Sting printre compozitorii sai preferati.