Gaston Ghrenassia (nascut la 11 decembrie 1938 în Algeria), cunoscut sub numele de scena Enrico Macias, este un cantaret, compozitor si muzician francez de origine evreiasca algeriana.

Gaston Ghrenassia s-a nascut într-o familie de evrei sefarzi în Constantine, Algeria. Tatal sau, Sylvain Ghrenassia (1914–2004), a fost violonist într-o orchestra care canta în principal muzica clasica andaluza, malouf. Gaston a cantat la chitara din copilarie si a început sa cante cu Orchestra Cheikh Raymond Leyris la varsta de 15 ani.

A urmat o cariera de profesor, dar a continuat sa cante la chitara. În 1961, Razboiul de Independenta al Algeriei era în fuga, iar situatia a devenit insuportabila pentru locuitorii evrei si europeni din Constantin. Asasinarea în 1961 a socrului sau si muzicianului Cheikh Raymond Leyris de catre Frontul de Eliberare Nationala (FLN) a avut un efect imens asupra lui Gaston Ghrenassia si se pare ca s-a datorat opozitiei sale fata de independenta Algeriei fata de Franta. Gaston a parasit Algeria împreuna cu sotia sa, Suzy, la 29 iulie 1961, cu unsprezece luni înainte de încheierea Razboiului de Independenta al Algeriei, si a plecat în exil în Franta continentala. De atunci nu i s-a permis sa se întoarca în Algeria.

Locuind mai întai în Argenteuil, s-a mutat în cele din urma la Paris, unde a decis sa urmeze o cariera în muzica. La început a încercat sa traduca în franceza numerele malouf pe care le stia deja. Mai tarziu, a dezvoltat un nou repertoriu francez pe care l-a interpretat în cafenele si cabarete. A ramas, totusi, un interpret popular al muzicii arabo-andaluze si al cantecelor iudeo-arabe în Franta.

A adoptat numele de scena Enrico Macias si a facut prima sa înregistrare în 1962, dupa o întalnire cu Raymond Bernard de la Pathé. Rezultatul a fost înregistrarea „Adieu mon pays” pe care o compusese pentru iubita lui Algerie pe vaporul în drum spre Franta. A aparut la televiziunea franceza si a devenit o senzatie peste noapte. Acest lucru a dus la un prim turneu în 1963 ca un al doilea act cu Paola si Billy Bridge. În acel an s-a nascut si fiica lui, Jocya.

În primavara anului 1964, a deschis pentru Les Compagnons de la chanson la Olympia de la Paris si apoi a întreprins un turneu de succes în Orientul Mijlociu, cantand cu mare succes în Israel, Grecia si Turcia, mai ales în cea din urma unde are înca o multime de urmaritori. În Turcia, multe dintre cantecele sale au fost traduse si interpretate de artisti turci. În 1965, a primit Premiul Vincent Scotto, iar în anul urmator a cantat în fata a 120.000 de oameni pe Stadionul Dinamo din Moscova, sustinand concerte în peste 40 de alte orase sovietice. De asemenea, a facut turnee în Japonia si a înregistrat titluri în spaniola si italiana si a fost popular în ambele tari.

Debutul sau american, la un concert sold-out la Carnegie Hall, a avut loc pe 17 februarie 1968. A continuat sa faca turnee în Statele Unite, cantand în Chicago, Dallas si Los Angeles. În Quebec, Canada, a fost primit cu caldura ca artist francofon.

În 1971, s-a întors la Olympia de la Paris, apoi a mers la Royal Albert Hall din Londra si înapoi în Japonia, Canada, Italia si Spania. Un al doilea turneu în SUA a culminat cu un concert la Carnegie Hall în 1972. În 1974, a sustinut zece spectacole la Uris Theatre de pe Broadway si, de asemenea, la Olympia pentru a sasea oara de la debut.

A facut turnee în Franta si a mers de doua ori în Israel în 1976 si 1978. A fost invitat în Egipt de catre presedintele egiptean Anwar El Sadat pentru a canta pentru pace. Acest lucru a venit dupa ce Macias a fost interzis din tarile arabe de multi ani, în ciuda faptului ca si-a pastrat popularitatea în randul publicului arab si etnic din Orientul Mijlociu si Africa de Nord. În Egipt, a cantat în fata a 20.000 de oameni la poalele Piramidelor. Dupa asasinarea lui Sadat, acesta a scris un cantec dedicat regretatului presedinte intitulat „Un berger vient de tomber”.

În 1988, a avut un mare succes cu „Zingarella”, în special în Israel si Turcia, în turneul sau în ambele tari, pe langa Coreea de Sud.

În aprilie 1992, a încercat sa joace într-o piesa adaptata din engleza, numita Quelle Nuit. De asemenea, a avut un rol de judecator local în filmul de televiziune francez Monsieur Molina.

În iulie 2019, Macias s-a jucat în comedia Family Business, difuzata pe Netflix.

• În 1965 a primit Premiul Vincent Scotto.

• A primit un disc de aur în 1976 pentru „Mélisa”.

• A fost numit Cantaret al pacii de catre secretarul general al ONU Kurt Waldheim în 1980, dupa ce a donat UNICEF veniturile din single-ul sau „Malheur à celui qui blesse un enfant”.

• În 1997, Kofi Annan l-a numit ambasador itineran pentru pace si apararea copiilor.

A colaborat cu numerosi artisti, iar piesele sale au fost interpretate în multe limbi.

A cantat „Melisa”, „Je t’apprendrai l’amour”, „Un grand amour” si „On s’embrasse et on oublie” în duet cu cantareata turca de renume international Ajda Pekkan si au lansat un album live numit „A L'Olympia" împreuna în 1976.
În 1991, a avut un duet cu Ginni Gallan intitulat „Un amour, une amie”.
În 2003, a cantat „Koum Tara” cu Cheb Mami, prezentat în albumul celui din urma, Du Sud au Nord si din nou o versiune live, de data aceasta pe albumul lui Cheb Mami din 2004 Live au Grand Rex.
În Turcia, multi artisti i-au interpretat melodiile cu versuri turcesti, printre care Ajda Pekkan, Basar Tamer, Berkant, Engin Evin, Ferdi Özbeğen, Gökben, Gönül Yazar, Hümeyra, İhsan Kayral, Juanito, Kamuran Akkor, Mavi Çocufer, Ömlür Göcuklar, Selçuk Ural, Semiramis Pekkan, Seyyal Taner, Sezer Güvenirgil, Sibel Egemen, Tanju Okan, Yeliz