Shawn Corey Carter (nascut pe 4 decembrie 1969), cunoscut profesional ca Jay-Z, este un rapper, producator de discuri si antreprenor american. Cunoscut pentru implicarea sa în succesul creativ si comercial al numerosi artisti, a fost numit cel mai mare rapper al tuturor timpurilor de Billboard si Vibe. El este fondatorul si presedintele companiei de divertisment Roc Nation si a fost presedintele si directorul executiv al Def Jam Recordings din 2004 pana în 2007.
Nascut si crescut în New York City, Jay-Z si-a început cariera muzicala la sfarsitul anilor 1980; a co-fondat casa de discuri Roc-A-Fella Records în 1995 si si-a lansat albumul de studio de debut Reasonable Doubt în 1996, care a fost primit cu elogii critici. El a lansat înca douasprezece albume, inclusiv The Blueprint (2001), The Black Album (2003), American Gangster (2007) si 4:44 (2017). A lansat albumul în colaborare Watch the Throne cu Kanye West în 2011 si Everything Is Love cu sotia sa Beyoncé în 2018.
Prin afacerile sale, Jay-Z a devenit primul miliardar hip-hop în 2019. În 1999, a fondat Rocawear, un retailer de îmbracaminte. În 2003, a fondat 40/40 Club, un lant de baruri de lux. Ambele afaceri au crescut pana la corporatii de mai multe milioane de dolari, permitandu-i sa lanseze Roc Nation în 2008. În 2015, el a achizitionat compania de tehnologie Aspiro si a condus Tidal, serviciul de streaming media al companiei. În 2020, a lansat Monogram, care vinde o linie de produse de canabis. Din 2023, el este cel mai bogat artist muzical din lume, cu o avere neta de 2,5 miliarde de dolari, potrivit CNBC.
Unul dintre cei mai bine vanduti artisti muzicali din lume, cu peste 140 de milioane de discuri vandute, Jay-Z a castigat 24 de premii Grammy, împreuna cu Kanye West, cele mai multe premii Grammy ale oricarui rapper. Jay-Z detine recordul pentru cele mai multe albume numarul unu (14) dintre orice artist solo de pe Billboard 200. El a primit Premiul Presedintelui NAACP, un Primetime Emmy Award, un Sports Emmy Award, a fost nominalizat la un Tony Award. Clasat de Billboard si Rolling Stone drept unul dintre cei mai mari 100 de artisti ai tuturor timpurilor, Jay-Z a fost primul rapper care a fost inclus în Songwriters Hall of Fame si primul rapper solo în viata introdus în Rock and Roll Hall of Fame. Time l-a numit unul dintre cei mai influenti 100 de oameni din lume în 2013.
Tineretea
Shawn Corey Carter s-a nascut pe 4 decembrie 1969, în Brooklyn, New York City. A crescut în Marcy Houses, un proiect de locuinte publice din cartierul Bedford–Stuyvesant din Brooklyn. Tatal sau, Adnis Reeves, a abandonat familia, iar Jay-Z si cei trei frati mai mari ai sai au fost crescuti de mama sa, Gloria Carter. Reeves s-a întalnit mai tarziu si s-a împacat cu Jay-Z înainte de moartea tatalui sau în 2003. Jay-Z sustine în versurile sale ca în 1982, la varsta de 12 ani, si-a împuscat fratele mai mare în umar pentru ca i-a furat bijuteriile. ]
A urmat cursurile Eli Whitney High School si George Westinghouse Career and Technical Education High School, ambele din Brooklyn, si apoi Trenton Central High School din Trenton, New Jersey. El nu a absolvit, abandonand studiile în timpul al doilea an la Trenton Central High School. Conform interviurilor si versurilor sale, el a vandut cocaina crack si a fost împuscat de trei ori în aceasta perioada. Fostul sau prieten a fost condamnat la închisoare pentru detinere de droguri si arme.
Potrivit mamei sale, Jay-Z obisnuia sa-si trezeasca fratii noaptea batand modele de tobe pe masa din bucatarie. Ea i-a cumparat un boombox de ziua lui, trecandu-i interesul pentru muzica, iar el a început sa creeze freestyle si sa scrie versuri. Cunoscut ca „Jazzy” în jurul cartierului, el a adoptat mai tarziu numele de scena „Jay-Z” în omagiu mentorului sau Jaz-O.
Cariera
Jay-Z poate fi auzit pe scurt în cateva dintre primele înregistrari ale lui Jaz-O la sfarsitul anilor 1980 si începutul anilor 1990, inclusiv „H.P. Gets Busy”, „The Originators” si „Hawaiian Sophie”. Jay-Z a fost implicat în mai multe batalii cu rapperul LL Cool J la începutul anilor 1990. El a devenit pentru prima data cunoscut unui public larg pe „Show and Prove” de pe albumul Big Daddy Kane din 1994, Daddy’s Home. În aceasta perioada, Jay-Z a fost denumit omul de hype al lui Big Daddy Kane,, desi Kane explica ca nu a ocupat rolul traditional de hype man si, în schimb, facea aparitii cameo pe scena. „Cand plecam de pe scena pentru a merge sa-mi schimb tinutele, îi scoteam pe Jay-Z si Positive K si îi lasam freestyle pana ma întorceam pe scena.”
Potrivit celui de-al doilea vers din „99 Problems”, lansat în 2003, Jay-Z ar fi fost oprit de un detectiv NYPD în 1994, în timp ce se afla în drum spre I-95, posibil pentru o cautare de droguri în masina lui. Au fost chemati cainii de detectare, dar trecuse o alta masina de politie; Jay-Z a fost eliberat la scurt timp dupa. Jay-Z a aparut pe o melodie populara a lui Big L, „Da Graveyard”, si pe „Time to Build” a lui Mic Geronimo, care a prezentat si aparitii timpurii ale fostilor sai colegi de Murder Inc., Ja Rule si DMX, în 1995. Primul sau rap oficial single a fost „In My Lifetime”, care a fost lansat cu un videoclip muzical însotitor în 1995. Un videoclip muzical nelansat a fost, de asemenea, produs pentru partea B „I Can’t Get with That”.
’95-2000
Neavand o casa majora care sa-i dea un contract de discuri, Jay-Z a vandut CD-uri arse din masina lui si, împreuna cu Damon “Dame” Dash si Kareem “Biggs” Burke, a creat Roc-A-Fella Records ca o casa independenta. în 1995. Dupa ce a încheiat un acord de distributie cu Priority, Jay-Z si-a lansat albumul de debut din 1996, Reasonable Doubt, cu beat-uri de la producatori apreciati precum DJ Premier si Super DJ Clark Kent si o aparitie a The Notorious B.I.G. Albumul a ajuns pe locul 23 în Billboard 200 si a fost în general favorizat de critici. Ulterior, acest album va fi inclus în 500 de cele mai bune albume ale tuturor timpurilor de la Rolling Stone, ca Nr. 248 si, în cele din urma, va ajunge la statutul de platina. Dupa ce a încheiat un nou contract de distributie cu Def Jam în 1997, Jay-Z a lansat urmatorul sau In My Lifetime, Vol. 1. Cu productie de Sean „Puff Daddy” Combs, DJ Premier si Ski, a castigat statutul de platina în Statele Unite.
În 1998, Jay-Z a lansat Vol. 2… Hard Knock Life care a dat nastere celui mai mare succes al carierei sale la acea vreme, „Hard Knock Life (Ghetto Anthem)”. S-a bazat mai mult pe flux si joc de cuvinte si si-a continuat înclinatia pentru ritmurile miniere de la producatorii populari ai vremii, cum ar fi Swizz Beatz, un producator intern parvenit pentru Ruff Ryders si Timbaland. Alti producatori au inclus DJ Premier, Erick Sermon, The 45 King si Kid Capri. Hiturile de pe acest album au inclus „Can I Get A…”, cu Ja Rule si Amil, si „Nigga What, Nigga Who”, cu Amil si Jaz-O. Vol. 2 avea sa devina în cele din urma cel mai de succes album al lui Jay-Z; a fost certificat de 5 ori platina în Statele Unite si s-a vandut pana în prezent în peste cinci milioane de exemplare. Albumul a castigat un premiu Grammy, desi Jay-Z a boicotat ceremonia protestand împotriva esecului DMX de a obtine o nominalizare la Grammy si decizia academiei de a nu difuza categorii de muzica urbana. În 1999, Jay-Z a colaborat cu Mariah Carey la „Heartbreaker”, o melodie de pe cel de-al saptelea album al ei, Rainbow. Cantecul a devenit primul clasat al lui Jay-Z în SUA, petrecand doua saptamani în topul Billboard Hot 100. În acelasi an, Jay-Z a lansat Vol. 3… Viata si vremurile lui S. Carter. Albumul sa dovedit a fi de succes si s-a vandut în peste 3 milioane de copii. Vol. Cel mai de succes single al lui 3 a fost „Big Pimpin”, cu UGK.
În 2000, Jay-Z a lansat The Dynasty: Roc La Familia, care a fost initial destinat sa devina un album compilatie pentru artistii Roc-A-Fella, dar Def Jam s-a transformat într-un album Jay-Z. Albumul a ajutat la introducerea noilor producatori The Neptunes, Just Blaze, Kanye West si Bink, care au obtinut un succes notabil. Acesta este si primul album în care Jay-Z foloseste un sunet mai plin de suflet decat albumele sale anterioare. Dinastia a vandut peste doua milioane de unitati numai în SUA.
2001-2002
În 2001, Jay-Z a vorbit împotriva lui Prodigy dupa ce a abordat o problema cu o linie Jay-Z din „Money, Cash, Hoes” despre care a simtit ca se face aluzie în mod dispretuitor la disputa dintre Mobb Deep si Prodigy cu Tupac Shakur, Snoop Dogg si Death Row. Înregistrari. Mai tarziu a interpretat melodia „Takeover”, la Summer Jam 2001, care a atacat initial pe Prodigy si a dezvaluit fotografii cu Prodigy îmbracat ca Michael Jackson. O replica de la sfarsitul „Takeover” se referea la Nas, care l-a criticat în „We Will Survive”. Nas a raspuns cu o piesa de discutie numita „Ether”, iar Jay-Z a adaugat imediat un vers la „Takeover” care l-a disparut pe Nas si ar începe o cearta între cei doi rapperi. Cearta sa încheiat pana în 2005, Jay-Z a declarat ca Mark Pitts i-a ajutat sa rezolve cearta.
Pe 11 septembrie 2001, Jay-Z si-a lansat al saselea album de studio, The Blueprint, care a primit o recenzie de cinci microfoane de la revista hip-hop The Source. Scris în doar doua zile, albumul s-a vandut în peste 427.000 de exemplare, a debutat pe primul loc în Billboard 200 si a atins statutul de platina de doua ori în S.U.A. Eminem a aparut pe album, producand si rapand pe piesa „Renegade”. Patru piese au fost produse de Kanye West. Blueprint include melodiile „Izzo (H.O.V.A.)”, „Girls, Girls, Girls”, „Jigga That Nigga” si „Song Cry”. În februarie 2012, albumul se vanduse în 2,7 milioane de copii în întreaga lume. În 2019, Blueprint a fost selectat de Biblioteca Congresului pentru pastrare în Registrul National de Înregistrari pentru ca este „semnificativ din punct de vedere cultural, istoric sau estetic”.
În octombrie 2001, Jay-Z a pledat vinovat pentru agresiune agravata pentru ca l-a înjunghiat pe producatorul de discuri Lance Rivera la Kit Kat Klub din New York City în 1999. Pentru aceasta infractiune de gradul doi, Jay-Z a fost condamnat la trei ani de încercare.
În 2002, Jay-Z a lansat al saptelea album de studio The Blueprint2: The Gift & The Curse, un album dublu. Albumul a debutat pe Billboard 200 pe primul loc, vanzand peste 3 milioane de unitati numai în SUA si depasind The Blueprint. Mai tarziu a fost reeditat într-o versiune cu un singur disc, The Blueprint 2.1, care a pastrat jumatate din melodiile din original. Albumul a dat nastere a doua single-uri de succes, „Excuse Me Miss” si „’03 Bonnie & Clyde”, care o prezinta pe sotia lui Jay-Z, Beyoncé. Albumul continea si piese „A Dream”, cu Faith Evans si regretatul The Notorious B.I.G..
2003-2005
Dupa ce a vizitat sudul Frantei, Jay-Z a anuntat ca lucreaza la cel de-al optulea album de studio The Black Album la deschiderea Clubului 40/40. A lucrat cu mai multi producatori, printre care Just Blaze, The Neptunes, Kanye West, Timbaland, Eminem, DJ Quik, 9th Wonder, The Buchanans si Rick Rubin. Cantecele notabile de pe album au inclus „What More Can I Say”, „Dirt Off Your Shoulder”, „Change Clothes” si „99 Problems”. Black Album s-a vandut în peste 3 milioane de copii în S.U.A. Jay-Z a colaborat cu R. Kelly si a lansat un album de studio colaborativ, The Best of Both Worlds.
Pe 25 noiembrie 2003, Jay-Z a sustinut un concert – declarat drept o „petrecere de pensionare” la Madison Square Garden din New York City, care mai tarziu avea sa fie punctul central al filmului sau Fade to Black. Toate încasarile au fost îndreptate catre organizatii de caritate. Alti interpreti au inclus colaboratori precum The Roots (sub forma trupei sale de suport), Missy Elliott, Memphis Bleek, Beanie Siegel, Freeway, Mary J. Blige, Beyoncé, Twista, Ghostface Killah, Foxy Brown, Pharrell Williams si R. Kelly cu aparitii speciale ale Volettei Wallace si Afeni Shakur, mamele The Notorious B.I.G. si, respectiv, Tupac Shakur. În timp ce Jay-Z atestase retragerea de la realizarea de noi albume de studio, au urmat curand diverse proiecte secundare si aparitii. Printre acestea au fost incluse un record de cele mai mari hituri, precum si lansarea si turneul Unfinished Business, al doilea album colaborativ dintre Jay-Z si R. Kelly.
În 2004, Jay-Z a colaborat cu grupul rock Linkin Park, în care si-au lansat remixul colaborativ Collision Course, care continea mashup-uri ale melodiilor ambilor artisti, precum si un DVD de concert. Singurul single al albumului, „Numb/Encore”, a castigat un Grammy pentru cea mai buna colaborare rap/sung si a fost interpretat în direct cu Linkin Park la premiile Grammy, cu o aparitie speciala a lui Paul McCartney, care a adaugat versuri din piesa „ Ieri”. EP-ul a vandut peste 1 milion de copii în S.U.A. Jay-Z a fost producatorul executiv al The Rising Tied, albumul de debut al Fort Minor, proiectul secundar hip hop al rapperului din Linkin Park Mike Shinoda. De asemenea, Jay-Z planuia sa se pensioneze în 2004.
Mai tarziu, în 2004, Jay-Z a fost numit presedinte al Def Jam Records, ceea ce a determinat ca Jay-Z, Dash si Biggs sa-si vanda interesele ramase în Roc-A-Fella Records si Jay-Z sa preia controlul ambelor companii. ] Se pare ca aceasta miscare majora a industriei a fost determinata de dezacordurile dintre Jay-Z si Dash cu privire la directia pe care Roc-A-Fella ar putea sa o ia. Despartirea mediatizata dintre Jay-Z, Dash si Biggs a dus la fostii parteneri sa-si trimita lovituri unul la altul în interviuri.
2005-2007
Pe 27 octombrie 2005, Jay-Z a fost titlul de titlu al concertului anual Power 105.1 din New York, Powerhouse. Concertul s-a intitulat concertul „I Declare War” ceea ce a dus la speculatii intense în saptamanile premergatoare evenimentului asupra cui anume Jay-Z avea sa declare razboi. Deoarece anterior „declarase razboi” altor artisti care îi faceau fotografii versuri la alte evenimente, multi credeau ca show-ul Powerhouse va reprezenta un atac total al lui Jay-Z asupra rivalilor sai. Tema concertului a fost pozitia lui Jay-Z ca presedinte si CEO al Def Jam, completata cu o macheta pe scena a Biroului Oval. Multi artisti au facut aparitii, cum ar fi vechea lista a artistilor din discuri Roc-A-Fella, precum si Ne-Yo, Teairra Marí, T.I., Young Jeezy, Akon, Kanye West, Paul Wall, The LOX si Diddy.
2006
La încheierea concertului, Jay-Z a pus multe argumente sa se odihneasca spre surprinderea fanilor hip hop. Cea mai semnificativa dezvoltare a acestui spectacol a fost închiderea infamei rivalitati hip hop dintre Jay-Z si Nas. Cei doi fosti rivali si-au dat mana si au împartit scena împreuna pentru a interpreta „Dead Presidents” a lui Jay-Z, amestecat cu melodia lui Nas „The World is Yours”.
Jay-Z a revenit cu albumul sau de revenire pe 21 noiembrie 2006, intitulat Kingdom Come. Single-ul de revenire al lui Jay-Z, „Show Me What You Got”, a fost difuzat pe internet la începutul lunii octombrie 2006, programat sa fie lansat mai tarziu în acea luna, a primit difuzare puternica dupa scurgere, facand FBI sa intervina si sa investigheze. . Jay-Z a lucrat cu regizorul video Hype Williams, iar videoclipul single-ului a fost regizat de F. Gary Gray. Albumul contine productie de la Just Blaze, Pharrell, Kanye West, Dr. Dre si Chris Martin de la Coldplay (single intitulat „Beach Chair”). Prima saptamana a înregistrat 680.000 de vanzari ale CD-ului, despre care Entertainment Weekly a spus ca a fost „cel mai mare total într-o singura saptamana din cariera lui Jay”. Acest album s-a vandut în 2 milioane de copii în S.U.A.
Jay-Z si-a lansat cel de-al zecelea album intitulat American Gangster pe 6 noiembrie 2007. Dupa ce a vizionat filmul omonim cu Ridley Scott, Jay-Z a fost puternic inspirat sa creeze un nou album „concept” care descrie experientele sale de abuz de strada. . Albumul nu este coloana sonora oficiala a filmului, desi a fost distribuit de Def Jam. Gangsterul american al lui Jay-Z îsi descrie viata în corelatie cu filmul American Gangster. La începutul primului single al albumului, „Blue Magic”, Jay-Z ofera un manifest al dealer-ului în timp ce face referiri la personalitati politice de la sfarsitul anilor 1980 cu versurile: „Învinovatim pe Reagan pentru ca m-a transformat într-un monstru, învinuieste Oliver North si Iran-Contra, am condus contrabanda pe care au sponsorizat-o, înainte de aceste chestii care rime am fost în concert.” De asemenea, notabil despre videoclipul muzical „Blue Magic” a fost Jay-Z, care a afisat bancnote de 500 EUR; Profesorul de la Harvard Business School, Rawi Abdelal, a numit acest lucru un „punct de cotitura în raspunsul culturii pop americane la globalizare”. Albumul s-a vandut în 1 milion de copii în S.U.A. La 1 ianuarie 2008, Jay-Z a demisionat din functia de presedinte al Def Jam.
2008-2011
2008
În iarna anului 2008, a fost anuntat ca Jay-Z va deveni primul artist hip hop important care va fi titularul Festivalului Glastonbury din Marea Britanie. Biletele s-au epuizat rapid. Fostul headliner Noel Gallagher de la Oasis i-a condamnat pe organizatorii festivalului pentru ca l-au ales pe Jay-Z sa fie capul unui festival traditional condus de chitara. — Îmi pare rau, dar Jay-Z? întreba Gallagher, înjurand. „Nici o sansa. Glastonbury are o traditie de, un fel de muzica de chitara, stii ce vreau sa spun? si chiar si atunci cand arunca mingi ciudate într-o seara de duminica — tu spui: „Kylie Minogue? Nu stiu. despre asta”, stii ce vreau sa spun? — dar nu am hip hop la Glastonbury, în niciun caz, nu, nu. Este gresit.” Pe masura ce controversa a crescut, Jay-Z a raspuns: „Noi nu avem. Nu cant la chitara, Noel, dar hip-hop-ul si-a pus munca ca orice alta forma de muzica. Acest spectacol principal este doar o progresie naturala. Muzica rap este înca în evolutie. Trebuie sa respectam genul muzical al celuilalt si sa mergem înainte.” Jay-Z si-a deschis setul de la Glastonbury cu o coperta ironica a piesei emblematice a lui Oasis „Wonderwall”, si a continuat sa ofere un spectacol prevestit ca un raspuns de succes la criticile dinaintea festivalului.
El a fost, de asemenea, cap de cap a multor alte festivaluri de vara în 2008, inclusiv Festivalul Roskilde din Danemarca, Festivalul Hove din Norvegia si Festivalul O2 Wireless din Londra. În timpul concertului lui Kanye West din 6 august 2008, la Madison Square Garden, Jay-Z a venit sa cante o noua melodie si el si West au proclamat ca va fi pe The Blueprint 3. Pe 21 mai 2009, Jay-Z a anuntat ca se va desparti de Def Jam si a încheiat un acord de milioane de dolari pentru a semna cu Live Nation, cu care îsi va începe amprenta Roc Nation, care va servi drept record. label, agentie de talent/management si companie de editare muzicala si, de asemenea, a colaborat cu echipa de productie Stargate pentru a înfiinta o casa de discuri numita StarRoc. Cel de-al 11-lea album de studio al lui Jay-Z, The Blueprint 3, urma sa fie lansat initial pe 11 septembrie 2009,, dar a fost lansat în America de Nord pe 8 septembrie 2009, din cauza anticiparii tot mai mari. Lansarea sa internationala a urmat pe 14 septembrie. Este al 11-lea album al sau care a ajuns pe locul 1 în Billboard 200 si a depasit recordul anterior al lui Elvis Presley, facandu-l în prezent detinator al recordului de artist solo. Pe 9 octombrie 2009, Jay-Z si-a început turneul pentru The Blueprint 3, în timpul caruia si-a sustinut noul album în America de Nord. Într-o recenzie Shave Magazine a performantei sale de la Rexall Place din Edmonton, Jake Tomlinson a exprimat ca „A fost genul de performanta lina la care te-ai astepta de la superstarul hip-hop”. Recenzia a dat acestei performante 4 stele. Turneul sau nord-american a continuat pana pe 22 noiembrie 2009. La concertul sau din 8 noiembrie 2009, la Pauley Pavilion din UCLA, Rihanna i s-a alaturat pe scena si a cantat „Hard” pentru prima data, apoi a interpretat „Run This Town” cu Jay-Z. Printre succesele sale, Jay-Z s-a aventurat sa produca spectacole pe Broadway. Împreuna cu Jada Pinkett Smith si Will Smith, Jay-Z a contribuit la producerea piesei Fela!, un muzical care celebreaza munca regretatei vedete nigeriene Fela Kuti. Jay-Z a spus ca a fost inspirat de puterea operei lui Kuti si de povestea vietii lui, ceea ce a dus la interesul sau de a ajuta la producerea musicalului. Fela! este o poveste despre un pionier si activist politic african care a facut primele sale miscari pe scena în anii 1970.
Pe 23 ianuarie 2010, Jay-Z a lansat o piesa, „Stranded (Haiti Mon Amour)”, cu Rihanna si Bono si The Edge de la U2, precum si a interpretat-o la teletonul Hope For Haiti Now. În iunie 2010, Eminem si Jay-Z au anuntat ca vor canta împreuna într-o pereche de concerte la Detroit si New York. Evenimentul a fost numit The Home & Home Tour. Primele doua concerte s-au vandut rapid, ceea ce a determinat programarea unui spectacol suplimentar la fiecare locatie. Jay-Z a fost actorul secundar pentru U2 în etapa din Australia si Noua Zeelanda a turneului lor U2 360°, începand cu Auckland, Noua Zeelanda, în noiembrie 2010, urmata de Melbourne, Sydney, Brisbane si Perth în decembrie. Jay-Z a aparut si pe scena în timpul spectacolelor U2 din „Sunday Bloody Sunday”, si în Auckland, de asemenea, pe un EP cu cinci piese intitulat Watch the Throne, desi ulterior a fost dezvaluit de catre West ca proiectul devenise un LP de lunga durata. Sesiunile de înregistrare pentru album au avut loc în diferite locatii de înregistrare si au început în noiembrie 2010. Primul single lansat pentru proiect a fost „H•A•M”. Piesa a fost coprodusa de Lex Luger si West însusi. Piesa a ajuns sa fie pe editia de lux a albumului. Urmatorul a fost cel de-al doilea single „Otis”, care a avut premiera în emisiunea de radio Hot 97 a lui Funkmaster Flex si a fost lansat ulterior pe iTunes Store unsprezece zile mai tarziu. Existenta melodiei, împreuna cu alte cateva piese de pe album, a fost confirmata în timpul unei sesiuni de ascultare gazduita de Jay-Z. Albumul a fost lansat pentru prima data pe iTunes Store, cu cinci zile înainte de a fi lansat în format fizic, o strategie pe care Jay-Z a spus-o mai tarziu ca a fost folosita pentru a bloca o scurgere de internet. A debutat pe locul 1 pe iTunes Store în 23 de tari. De asemenea, a doborat recordul Coldplay pentru majoritatea albumelor vandute într-o saptamana pe retailerul online, vanzand 290.000 de copii numai pe iTunes. A detinut acel record pana cand Tha Carter IV al lui Lil Wayne a fost lansat douazeci si unu de zile mai tarziu, vanzandu-se în înca 10.000 de exemplare. A debutat pe locul 1 în topul Billboard 200 din SUA, vanzandu-se în 436.000 de exemplare în prima saptamana. Albumul a primit recenzii în general pozitive. Mai tarziu, Jay-Z si West au oferit o interpretare surpriza a lui „Otis” la MTV Video Music Awards 2011.
2012-2016