Sumar

Laura Stoica (numele complet Adriana-Laurentia Stoica; n. 10 octombrie 1967, Alba Iulia, Alba, Romania – d. 9 martie 2006, Sinesti, Ialomita, Romania) a fost o cantareata, compozitoare de muzica pop rock si actrita romana. Este adesea considerata de public si presa drept cea mai importanta solista de rock din Romania si una dintre cele mai puternice si originale personalitati feminine ale scenei muzicale autohtone.

Dupa primii sase ani de viata petrecuti la Alba Iulia, Laura Stoica se muta la Targoviste, orasul natal al parintilor, unde, în paralel cu studiile liceale, urmeaza în perioada 1984–1986 cursurile de canto clasic la scoala Populara de Arte din localitate, sub îndrumarea profesorului Emil Niculescu. Dupa absolvirea cursurilor de canto, debuteaza ca solista la Festivalul Trofeul Tineretii de la Amara în anul 1987, obtinand locul al doilea la sectiunea de interpretare. Dupa acest prim succes, participa la majoritatea festivalurilor–concurs pentru tinere talent din tara, între care cele de la Ploiesti, Buzau si Deva, iar în 1988 castiga trofeul Festivalului de muzica usoara de la Ramnicu Sarat. În 1987 tanara solista este remarcata de Iuliu Merca la unul dintre aceste festivaluri, iar acesta o coopteaza pentru a participa într-un turneu decembrie alaturi de grupurile rock Semnal M din Cluj-Napoca si Riff din Sibiu. Acesta este primul turneu al artistei. În 1989 laura se angajeaza, timp de un an, ca solista a Teatrului de revista „Toma Caragiu” din Ploiesti. Tot în 1989 urca pe scena cu grupul rock Statuar din Oradea, în cadrul spectacolelor Retro Show organizeaza la Baile Felix, iar în 1990 participa la Festivalul Bucuresti, unde obtine premiul întai la sectiunea creatie, cu melodia „Calatori în pustiu”, compozitie de Andrei. Kerestely pe versurile lui Dan V. Dumitriu.

’90-’92

Dupa ce a participat la preselectii pentru Festivalul national de muzica usoara de la Mamaia în anii 1987, 1988 si 1989, fara a avea vreun succes, laura se foloseste pentru a patra oara la preselectii în anul 1990, în perioada în care activeaza ca solita a Teatrului din Ploiesti, fiind însa necunoscuta publicului larg. De date aceasta impresioneaza juriul si trece de preselectie fara probleme. Participarea la prima editie de dupa Revolutie a Festivalului de la Mamaia si un mare succes pentru laura, care castiga Marele premiu si premiul întai la sectiunea interpretare, cu piesa „Da, Doamne, cantec”, muzica apartinandu-i lui Viorel Gavrila, iar textul. lui Eugen Rotaru. Tot cu aceasta ocazie, obtine premiul de telegenie al Carului 5 al Televiziunii Romane. Festivalul Mamaia 1990 gazduirea în care Laura Stoica reuseste sa devina un nume cunoscut pe scena muzicala romaneasca, fapte subliniate si de celelalte premii castigate pe aceasta categorie an: cele oferite de publicatii Melos si Adevarul si cele ale Asociatiei Artistilor Profesionisti din Romania si Ansamblului Tineretului. din Bucuresti, în timp ce Radiodifuziunea Romana îi decerneaza premiul pentru cel mai bun debut muzical al anului.

Urmeaza o viata rapida pentru tanara solista, care reuseste sa intre rapid în preferintele publice, devenind o artista cu personalitate si stil. În 1991 Marius teicu îi scrie cantecul „Numai pentru tine, viata”. În acelasi an se înregistreaza „Un actor grabit”, piesa compusa de Bogdan Cristinoiu pe versurile Andreei Andrei, cu participarea lui Alin Constantiu la saxofon si a lui Laurentiu Cazan la chitara acustica. Piesa, care beneficiaza de doua videoclipuri, este desemnata melodia anului în Romania, iar laura este declarata cea mai buna voce pop feminina din 1991 la Galele Pop, Rock & Show. Tanara artista efectueaza primul ei turneu peste hotare, în Bulgaria, si urca din nou pe scena Festivalului de la Mamaia, de date aceasta în calitate de invitata în recital.

În 1992 Laura Stoicadebuteaza discografic cu un disc single intitulat Un actor grabit, produs de Romagram si tiparit în aproximativ 800 de exemplare care s-au epuizat în ziua lansarii. Discul contine piesele „Un actor grabit” si „Da, Doamne, Doamne,” si unul dintre ultimele discuri de vinil în format mic (17 cm) lansate pe piata muzicala romaneasca. Acest material îi faciliteaza Laurei participarea la prima editie dupa Revolutie a Festivalului Cerbul de Aur de la Brasov, cea din 1992. Aici artistul reuseste sa impresioneze din nou atat public, cat si juriul, obtinand premiul întai la sectiunea de debut discografic cu Un actor grabit. si premiul al treilea pentru interpretare cu piesa „Ai fost las”, muzica apartinandu-i lui Ionel Tudor, iar versurile Andreei Andrei. Tot acum, „Focul”, piesa semnata de Laura Stoica si de chitaristul Razvan Mirica si cantata în premiera pe scena festivalului, atrage atentia, devenind urmatorul mare succes al solului si anuntand îndepartarea de stilul pop si apropierea zonei rock. Colaboreaza cu Directia 5, realizand parti vocale pentru piese „Castelul” si „Max. 80 km/h” de pe albumul La vulturul de mare cu pestele în ghiare, primul al proaspat înfiintatei formatii bucurestene.

1992 este anul în care Laura Stoica reuseste sa se impuna si peste hotare, participand la International Pop Festival în Austria, la Bregenz, unde cucereste premiul al doilea la sectiunea de interpretare vocala cu piese „No One Sees My Tears” si „Fire” (variantele în limba engleza ale melodiilor „Un actor grabit” si „Focul”, versuri adaptate de Joey De Alvare, respectiv Laura Stoica). Radio Contact o desemneaza cea mai buna voce pop a anului 1992, iar Actualitatea Muzicala o am cea mai buna interpretare a unei piese pop a anului, titlul obtinut pentru „Un actor grabit”. Galele Pop, Rock & Show din 1992 confirma statutul Laurei ca una dintre cele mai valoroase si puternice prezente pe scena muzicala autohtona, artista fiind distinsa din nou ca cea mai buna voce pop feminina, în timp ce „Focul” este considerat videoclipul anului. Participa la selectia nationala a concursului Eurovision 1993 cu cantecul „Da-mi din nou curajul de-a trai”, semnat de Cornel Fugaru.

’93-’97

Dorinta Laurei de a aborda stilul rock se concretizeaza în anul 1993 prin înfiintarea propriei formatii, Laura Stoica Band, alcatuita din instrumentisti cu experienta, componenta a unor grupuri rock cunoscute la nivel national. Astfel, prima formula îi includ pe chitaristul Eugen Mihaescu de la Krypton, basistul Iulian Vrabete de la Holograf, claviaturistul Vlady Cnejevici de la Compact si Pasarea Colibri, respectiv pe Florin Ionescu, tobosarul de la Directia 5 si cel care a devenit sotul. Laurei în octombrie 1992. Acestora li se alatura saxofonistul de jazz Cristian Soleanu. În aceasta componenta, Laura Stoica Band sustine primul concert în cadrul Festivalului Bucuresti 1993. Artista urca din nou pe scena Festivalului Mamaia, iar revista Pop, Rock & Show o claseaza înca o data pe prima pozitie în randul solistilor de muzica pop din Romania. Un deceniu mai tarziu, artistul rememoreaza într-o discutie cu realizarea zonei TV Iuliana Marciuc: „Nu pot sa spun ca am avut vreo colaborare nereusita, pentru ca mi-a facut foarte mare placere sa cant din repertoriul fiecarui compozitor cate ceva. Fiecare are o distinctie clara si m-am bucurat de sansa pe care mi-au oferit-o de a interpreta o melodie compusa speciala pentru mine de catre domniile lor. Însa din cauza faptului ca aveam la randul meu cate ceva de spus în ceea ce cautati textele sau mi-am foarte tare – iarasi a conta foarte mult asta – sa cant live, si am început lucrul acesta înca de prin ’93, am avut. nevoie de o echipa care sa fie absolut numai a mea. si dovada acest fapt este ca am compus, am facut discutii cu instrumente foarte buni care au fost si compozitori, si orchestratori la randul lor.”

„Eu dadeam interviuri peste tot si toata lumea ma întreba: ce îti place, ce asculti din muzica straina, din muzica romaneasca? si stiu ca multa lume ma identifica cu idolii mei de pe vremea aceea, respectiv Tina Turner, Gianna Nannini, Joan Jett, stiu eu, Dida Dragan. Îmi placeau foarte mult Holograf, Iris, si acum îmi plac. Dar nu mi-am dorit niciodata ca pe scena sa fiu una dintre ele sau vreun alt concurent. E suficient ca îi asculti si ca înveti de la fiecare cate ceva, dar cand esti pe scena trebuie sa fii tu. N-ai voie sa fii altfel, n-ai voie sa fii altul! Nu te crede public si nu te iubeste, nu te place.”

— Laura Stoica

În 1994 artista lanseaza primul ei album, Focul, aparut sub egida casei de discuri Edgar Surin Records si de Florin Ionescu. Discul are mare succes la public, fiind rodul participarii tuturor membrilor din Laura Stoica Band, atat la compozitii, cat si la înregistrari. Majoritatea pieilor de pe album au devenit hit-uri, avand parte de filmari si videoclipuri: „Cand esti singur”, „Doar tu”, „Ea nu stie ce vrea”, „Cui îi pasa”, „Am nevoie de iubire”. Aproape toate cantecele incluse pe Focul au fost reluate, de-a lungul timpului, pe diverse compilatii de muzica romaneasca. Tot în 1994 Laura înfiinteaza fundatia care poarta numele cu scopul de a sprijini tinerele talent si sustine un recital la Festivalul de la Mamaia, de date alaturi de formatia sa, participand si în concursul de creatie cu piesa „Doar tu”. ] Revista Pop, Rock & Show o desemneaza ca fiind cea mai sexy cantareata pop a anului.

„Nu pot iesi de pe scena fara sa am senzatia ca ceva din mine a ramas acolo, fara sa stiu ca tot ce-am avut mai bun din mine i-a convins pe cei din fata mea. Nu pot sa cobor de pe scena daca nu sunt multumita, daca nu-i simt bucurandu-se, daca reactiile lor n-au fost imediate la semnalele mele. Un artist se bucura de viata pe care o are pe-o scena mai mult decat de cea pe care o are în afara scenei. Asa simt eu, asa sunt, poate se va schimba ceva vreodata, dar întotdeauna a fost pe primul plan cariera, dorinta de a darui celorlalti dragoste, forta.”

— Laura Stoica

În aceasta perioada, Laura Stoica reuseste sa se impuna ca prima rockerita moderna a Romaniei, foloseste-se de talentul remarcabil, de personalitate puternica si de frumusetea ei. Laura Stoica se prezinta ca o artista cu un stil original cu o voce bine formata si cu o interpretare nuantata, dar, în acelasi timp, cu un joc scenic modern, dublat de atitudine nonconformista si de vestimentatii curajoase. „A fost dintotdeauna, de cand s-a impus, o aparitie aparte, cu aceste tinute rock, veste cu franjuri din piele, pantaloni scurti din piele, bocanci. Purta tinute care o singularizau si faceau din ea un personaj special”, aminteste Octavian Ursulescu. O astfel de aparitie are loc la editia din 1995 a Festivalului Mamaia, unde Laura Stoica participa în concursul de creatie cu piesa „Am nevoie de iubire”: „Exista o înregistrare din 1995, cu ea cantand «Am nevoie de iubire» în fata unui public. cumintel asezat pe scaune, cum se practica la festivalurile de pe atunci, mult prea cumintel pentru cum interpreteaza ea piesa. Are parul lung, razvratit în valuri pe spate, si bretonul aproape îi acopera sprancenele. La urechea stanga, se leagana un cercel cu cruciulita. Poarta o jacheta de piele crop, cu guler si maneci ample, descheiata peste un sutien negru, si o pereche minuscula de pantaloni de piele, punctati de fermoare aurii pe coapse. Daca ai putea s-o tragi de mana si s-o aduci în lumea de dinainte de pandemie, nici nu ar fi nevoie sa se actualizeze înlocuind cizmele înalte cu toc cu o pereche de adidasi. Ar fi fata de la care nu-ti iei ochii la party.”

Urmeaza o perioada de concerte alaturi de trupa sa, urca pe aceeasi scena cu Samantha Fox (la Sala Palatului din Bucuresti) si cu Ricchi e Poveri (la Constanta si Galati). În 1996 divorteaza de Florin Ionescu, pe care îl înlocuieste în formatie cu experimentatul baterist Razvan Lupu „Lapi”. În vara lui 1996 înregistreaza al doilea album, intitulat …Nici o stea, iar în toamna participa la Festivalul de la Mamaia cu balada rock „Uita” extrasa de pe acest nou material discografic si compus de Vlady Cnejevici pe versurile semnate de Nana Cnejevici. si Laura Stoica. Piesa nu urca pe podium, dar atrage atentia reprezentantilor mass-media. „laura era moderna, deosebita, avea forta”, amminteste Nana Cjevici. „Putea sa faca fata oriunde, în orice context, international. Canta romaneste, dar suna internationala.”

Laura Stoica intrand în scena pe motocicleta. Festivalul Cerbul de Aur, 1997.

…Nici o stea este lansat în februarie 1997. Discul apare la Calavis Music Company, fiind produs de Iulian Vrabete. Pe langa componentii din Laura Stoica Band, aduc aportul Nicu Damalan (chitara si compozitie), Alin Constantiu (saxofon), Marius Batu si mihai Coman (voci). Piese precum „În singuratate”, „Cartierul canta rock”, „Hei, hai, vino…” sau „Ei stiu tot” au parte de videoclipuri în perioada ce a urmat aparitia albumului. Dupa ce sustine o serie de concerte, alaturi de trupa sa, în care sunt promovate melodiile de pe noul disc, laura participa la International Maltese Song Festival, organizat în Malta, unde este desemnata cea mai buna voce feminina pentru interpretarea piesei „Toamna pe autostrada. ”, si participa la Festivalul Mamaia 1997, unde este premiata pentru prima data în calitate de compozitoare, balada „În singuratate” fiind distinsa cu premiul treilea la sectiunea creatie.

Anul 1997 aduce a doua participare a solistei la Cerbul de Aur, de date aceasta, Laura Stoica obtinand premiul al doilea în concursul discografic pentru albumul …Nici o stea. Cu aceasta ocazie, Catalin Botezatu creeaza pentru Laura Stoica o vestimentatie speciala de rockerita, iar organizatorii festivalului de la Brasov pregatesc sau scenografie aparte. Despre acest moment, artista aminteste cativa ani mai tarziu într-un interviu luat de jurnalistul muzical Doru Ionescu: „Pentru aparitia mea din ’97 mi s-a pregatit o scena speciala: o rampa pe care eu am putut urca cu motoarele – 18 motoare erau. la numar, 18 motociclete erau la numar. Avem niste emotii crunte. Desi stateam în spatele celui care conduce motocicleta, aveam mai multe actiuni de facut si trebuia sa le fac corect, sa se încadreze ritmic (…) Trebuia sa fiu în acelasi timp frumos, desteapta si la timp sa intru spre a interpreta melodia. Cand s-a terminat toata derularea motocicletelor pe scena si eu am coborat victorioasa de pe saua respectiva motociclete, am zis: «Gata! Asta e!» Am întins mainile laterale, zic: «Asta-i lumea mea!» si am avut un declic: «Stai putin ca eu n-am venit aici sa calaresc o motocicleta, trebuie sa si cant.» si a fost foarte grav cand am realizat ca eu ma aflu acolo pe scena nu pentru a face parada motocicletelor, ci pentru a canta. A fost grav în ce sens: emotiile erau din nou mari. si nu ajunge sa va faci o intrare nemaipomenita, pentru ca din nou cei 10.000 de oameni care se afla în piata trepidau de la acea intrare de efect. Nu era suficient. Trebuia sa-i tin în mana, sa-i simt ca sunt ai mei si pe trebuiau cantarii. Atunci cand ma gandesc la Cerbul de Aur si la participarile mele în concurs, ma gandesc la ce emotii am avut, foarte mari, imense. De altfel am fost la foarte multe festivaluri internationale, în Europa, în Asia si asa mai departe. Dar niciodata nu aveam emotii pe care le aveam la Cerbul de Aur. Mi se pare ca este cel mai mare festival pe care îl are Europa, de ce nu?”

’98-2003

În anul urmator Laura Stoica canta în Israel, în cadrul unui turneu alaturi de Nicu Alifantis, si participa la Festivalul Pamukkale în Turcia, unde obtine premiul juriului pentru melodia „Ea nu stie ce vrea”. Ulterior castiga unul din Premiile Otto – Bravo Romania, pentru cea mai buna voce rock feminina a anului. Cu toate acestea, 1998 anul în care popularitatea si succesul solistei încep sa scada. Eugen Mihaescu, Vlady Cnejevici, ulterior, Iulian Vrabete înceteaza colaborarea cu Laura Stoica, astfel ca aceasta si reface formatia, a carei componenta devine: Remus Carteleanu (chitara), Matei Bulencea „Capitanu” (bas), Razvan Lupu „Lapi” (tobe). ), Emanuel Gheorghe „Fisa” (claviaturi), ultimul fiind înlocuit apoi cu mihai Coman. Alaturi de acestia sustine o serie de concerte de cluburi (Iasi, Buzau, Ploiesti, Cluj-Napoca, Timisoara, Bucuresti), iar în 1999, un turneu national (Brasov, Tulcea, Galati, Constanta). Înregistreaza piese noi precum „Nu e prea tarziu”, „Sunt cu”, „Asteapta pana maine”, cu care are cateva aparitii televizate.

În septembrie 1999 apare pe coperta revistei Unica, cu ocazia unei editii dedicate artistei, care este distribuita împreuna cu o varianta reeditata a albumului …Nici o stea, într-o prezentare noua. Participa la Festivalul Mamaia 1999 cu piesa „Îngerii nu plang” a lui Ion Cristinoiu si a obtinut un premiu special. Canta la concertul organizat în memoria lui Iuliu Merca la Cluj-Napoca, iar în decembrie ia parte la un concert caritabil în clubul BackStage din Bucuresti, fapt concretizat prin aparitia piesei „As fi vrut” pe compilatia Back Stage Live!, editata de Zone Records. în 1999. La tobe, locul lui „Lapi” este luat, pe rand, de Relu Bitulescu (Basorelief, Alifantis & Zan) si de Andrei Barbulescu (Sarmalele Reci, Timpuri Noi, Taxi).

În 2000 Laura Stoica finalizeaza, împreuna cu formatia sa, înregistrarile pentru un nou album, Vino, însa materialul nu este lansat din cauza lipsei de interes din partea caselor de productie si a presei, confirmand perioada de declin din cariera artistei. Alexandru Stoica, fratele cantaretei, am aminteste: „În perioada respectiva, n-a gasit absolut nici un producator care sa vrea sa-i scoata acest album. Cel care i-a fost alaturi de destul de lunga a fost domnul Aurel Mitran, care i-a fost chiar impresar. I-a îndrumat foarte mult pasii în domeniul acesta. Dansul i-a produs albumul, l-a finantat si, pentru ca n-a gasit pe nimeni sa-l scoata mai departe, care sa-l masterizeze, l-a tinut pana cand laura n-a mai fost.” Prin intermediul TVR 2 este produs un videoclip pentru piesa care da numele albumului, însa clipul nu se difuzeaza aproape deloc. În aceasta perioada, Laura Stoica spunea: „Simt ca nu ma mai vrea nimeni. Gloria mea a apus. si stii, fara falsa modestie, pe scena sunt imbatabila. Nu e nimeni ca mine. Eu pe scena ard, asta este viata mea.” Desi unii producatori îi propun sa schimbe genul muzical si stilul abordat, laura refuza: „Nu pot, pentru ca eu simt rock. Îmi pare rau, nu vreau sa cant altceva.” de la lansarea celor doi artisti pe scena acestui festival.

În 2001 a participat la Festivalul Discovery de la Varna, Bulgaria, unde a castigat trofeul pentru cea mai buna piesa – „I Need Love” (varianta în limba engleza a melodiei „Am nevoie de iubire”), dar si premiul criticii si premiul special al juriului . Participa la festivalul rock de la Sibiu si sustine cateva concerte în Malta, unde apare alaturi de artistul italian Nek în cadrul emisiunii Pop Show difuzata de televiziunea malteza. Tot în 2001 pleaca pentru prima oara în Statele Unite ale Americii, unde a cautat norocul fara vreun succes notabil, a iubi-se de profesionalismul scenei artistice americane, dupa cum declara într-un interviu.

În 2002 componenta Laura Stoica Band se schimba din nou, lui Remus Carteleanu si Matei „Capitanu”, alaturandu-se Fernando Draganici (clape) si Razvan Gorcinski (tobe). Alaturi de aceasta formula, Laura Stoica are aparitii în emisiunile Bravo Bravissimo si Muzica si viata mea la Televiziunea Romana. De asemenea, colaboreaza cu Paul Baciu (bas). Artista pleaca din nou în Statele Unite în 2002 si 2003, unde efectueaza un turneu si sustine cateva concerte. Ulterior are o aparitie în calitate de invitata în gala Festivalului Cerbul de Aur din 2003.

2004-2006

Laura Stoica cauta sa revina în prim-planul scenei muzicale romanesti în anul 2004, cand reface complet formatia, Adrian Visteanu (chitara), Emanuel Gheorghe „Fisa” (Fisa” si orchestratii), Victor Miclaus (bas) si Cristian Margescu (tobe , ex-Ad-Hoc, Scalen, Metrock). În aceasta formula înregistreaza piesa „Mereu ma ridic”, pe versurile de Zoia Alecu, cu participarea lui Bobby Stoica de la Voltaj la orchestratii. În luna mai este filmat un videoclip pentru „Mereu ma ridic” pe o pista de carting de langa Bacau.

La data de 16 iunie 2005, în Music Club din Bucuresti, Laura Stoica lanseaza albumul S-a schimbat. Cu aceasta ocazie, artista declara: „Am simtit mai ales ca cei din jurul meu asteapta ceva de la mine, o schimbare. si atunci, am facut o strategie. Am vrut sa aduc în jurul meu oameni pe care sa ma pot baza si care sa creada în planurile mele. Tot ce stiu este ca vreau sa fie o revenire importanta, nu în primul rand pentru mine, ci pentru cei care asteapta de la mine asa ceva.”

Discul este produs de TVR Media si contine piese precum „Mereu ma ridic”, „Sa iubesti”, „S-a schimbat”, „E Rai” si balada „Mai frumoasa”. Pe langa interpretare, Laura Stoica se implica în scrierea a sapte din cele opt texte ale noului material, dar si în partea de compozitie: „Veti gasi, în special, cantece de dragoste pe acest album, dar si teme cu trimitere la ideea de feminitate, nu feminism! Stilul ramane tot rock, cu sound actualizat.” La momentul aparitiei si în perioada imediat urmatoare, albumul asociat un esec din punct de vedere mediatic si comercial. Formula de concert a trupei se extinde prin cooptarea Laurei Luchian (voce aditionala). Laura Stoica a participat la gala editiei din 2005 a Festivalului Cerbul de Aur si, în acelasi an, a castigat premiul la treilea la sectiunea de creatie a Festivalului Mamaia, cu propria ei piesa, „Luna”. Pe 3 martie 2006 are ultima aparitie televizata, la emisiunea Teo (Pro TV), unde interpreteaza balada „Mai frumoasa”.

Teatru

În paralel cu activitatea de solista pop rock, în perioada 1996–2000, Laura Stoica urmeaza cursurile de arta–actorie din cadrul Universitatii Ecologice Bucuresti. În primii doi ani studiaza la clasa dr. prof. univ. Adriana Popovici, iar în ultimii doi ani se afla sub îndrumarea profesorilor Constantin Codrescu, Vlad Radescu si Doru ana.

Debutul ca actrita se produce în 1999, pe cand era înca studenta, pe scena Teatrului Nottara din Bucuresti, în rolul Vasilisa din Azilul de noapte de Maxim Gorki, în regia lui Constantin Codrescu. În anii 2000 si 2001 joaca în rolul Ahmed din Hammam/Prizonier în cutia toracica dupa Tahar Ben Jelloun, în regia lui mihai Mihalcea, la Centrul MAD Bucuresti si la Teatrul Odeon. În 2003 este aleasa de Disney sa dubleze în romana vocea lui Melpomeme din serialul de animatie Hercule.

În 2004 apare în rolul Drucila în Îndragostitii din Ancona, în regia lui Andrei Mihalache, la Teatrul National de Opera si Balet din Constanta, iar un mai tarziu este distribuit în rolul Rocky din Calatori în voia sortii, în regia Marcelei timiras, la Teatrul. „Toma Caragiu” din Ploiesti. Despre alegerea acestui nou drum, artista spune: „Trebuie sa recunosc ca în acea perioada am lasat muzica putin sa astepte, dar asta nu înseamna ca una dintre ele va lua locul celeilalte. Am simtit nevoia de a completa un moment dat si am gasit-o foarte bine prin actorie.”

Evenimente postume

Se stinge din viata în seara zilei de 9 martie 2006, în urma unui accident rutier, pe cand se întorcea la Bucuresti de la un concert sustinut la Urziceni. În momentul decesului, Laura Stoica era însarcinata. Împreuna cu ea, se stinge si cel care urma sa-i devina sot, Cristian Margescu, cu care avea o relatie din 2004.

Pe 12 martie apare „In memoriam Laura Stoica”, melodie compusa si înregistrata de Ovidiu Komornyik, însotita de un videoclip. Piesa un omagiu adus artistei trecute în nefiinta, reunind mai multi solisti de muzica usoara: Angela Similea, Cristi Nistor, Catalin Crisan, Daniela Raduica, Elena Carstea, Oana Sîrbu, Sanda Ladosi si Ovidiu Komornyik. În 2006 apare la casa de discuri Roton o editie reeditata a albumului …Nici o stea.

La 16 ianuarie 2007 este lansata prima compilatie cu piese din repertoriul Laurei Stoica, Da, Doamne, cantec, produsa de Roton. Compilatia cuprinde piesa omonima (cu care artista s-a lansat în 1990 la Mamaia) si cantece ce au aparut initiale pe discurile Focul, …Nici o stea si S-a schimbat. Pe 15 octombrie 2007 este lansat DVD-ul Laura Stoica – Editie speciala, un material video produs de TVR Media, care contine înregistrari selectate din arhiva Televiziunii Romane.

Solista Lucia Dumitrescu castiga Trofeul Mamaia 2007 si premiul întai pentru interpretare cu cantecul „În singuratate”, la exact un deceniu dupa ce Laura castiga primul ei premiu de creatie cu aceeasi piesa.

În perioada 8–10 octombrie 2007, la Bucuresti se desfasoara prima editie a Festivalului „Laura Stoica”, organizat de fratele artistei, Alexandru, prin Fundatiei Laura Stoica. Acest festival are un tribut adus artistei trecute în nefiinta, dorindu-se, în acelasi timp, promovarea tinerelor talente din Romania.

O noua compilatie cu cantece din repertoriul solistei apare la data de 6 octombrie 2008, fiind distribuita prin intermediul ziarului Jurnalul National, împreuna cu un supliment tiparit dedicat Laurei Stoica. Discul include cateva nelansate anterior si volumul nr. 62 al seriei Muzica de colectie. Albumul Focul este reeditat în 2008 de casa de discuri Roton, editia postuma avand o grafica noua, cu fotografii inedite. În anul urmator apare pe piata Colectia de aur, un set format din trei CD-uri: Focul (reeditat în 2008), Da, Doamne, cantec (2007) si …Nici o stea (reeditate în 2006).

În 2009 apare Vino, albumul pe care Laura Stoica nu a reusit sa îl lanseze în 2000. Lansarea are loc la Sala Radio din Bucuresti pe 25 noiembrie, printre invitatii numarandu-se membrii formatiei care au participat la înregistrari, Ducu Bertzi, dar si managerul artistei. , Aurel Mitran. Cu aceasta ocazie, Alexandru Stoica, fratele artistei declara: „CD-ul contine melodii care nu au aparut niciodata pe un suport. În momentul de fata, muzica Laurei are un impact foarte puternic, în sensul ca melodiile ei sunt interpretate în majoritatea festivalurilor din tara. Aceasta demonstreaza ca este iubita si apreciata.” Iulian Vrabete, fost colaborator al Laurei si participant, la randul sau, la aceasta lansare: „Laura Stoica era dezinvolta, extraordinara de implicata si dornica mereu sa faca mai mult. Niciodata nu a facut rabat de la ceea ce trebuia facut pe scena sau în studio. Ulterior a început sa si compuna si a încercat tot timpul sa progreseze cat mai mult, un lucru meritoriu deoarece oamenii se multumesc, cel mai adesea, cu o anumita stare de fapt. Ea a luptat cu toate obstacolele si ma gandeam cata celebritate poate aduce un deznodamant nefericit. E pacat ca lucrurile nu au stat altfel.” Discul apare sub egida Roton, fiind distribuit si într-o versiune promotionala împreuna cu revista Felicia.

În anii urmatori, Inna, Andra si Lidia Buble sunt doar cateva dintre cantaretele în voga care realizeaza versiuni cover la piese Laurei. Pe 9 martie 2013, la comemorarea a sapte ani de la moartea solistei, în jur de 200 de persoane se strang în Centrul istoric din Bucuresti pentru un flashmob, cantand „Un actor grabit”, alaturi de grupul Jazzappella si de artisti cunoscuti precum Paula Seling. , Silvia Dumitrescu, Aurelian Temisan, Pepe, Crina Matei si altii. Începand din 2017, în luna octombrie este organizat în fiecare an la Targoviste Festivalul–concurs national „Laura Stoica”, eveniment ce propune sa creeze în cadrul lansarii profesionale a tinerelor talente.

La 29 martie 2021 este lansata o compilatie cu zece piese remasterizate, intitulata Întotdeauna – Laura Stoica. Aceasta deschide seria Colectie de aur a casei de discuri Roton, fiind disponibila atat sub forma de compact disc, cat si digital, pe platformele de streaming audio (Spotify, Apple Music, Deezer, Tidal). Include doua cantece mai putin mediatizate anterior, ce nu au aparut pe vreun album al artistei – „Calatori în pustiu” (compozitor: Andrei Kerestely) si „Numai pentru tine, viata” (compozitor: Marius teicu) – înregistrate în studio în 1990, respectiv 1991. Cu acest prilej, fratele artistei declara: „Ea traieste în continuare prin fiecare melodie. A deschis lumina ce vor ramane în eternitate în sufletele tuturor celor ce au cunoscut-o, cat si în ale acelora care care o asculta! si ma bucur nespus ca, printr-un efort comun al Fundatiei Laura Stoica si a casei de discuri Roton acest album a putut fi lansat.”

Despre Laura Stoica si despre cum muzica sa este perceputa peste ani, prezentatorul si jurnalistul Octavian Ursulescu spunea într-un interviu din 2018: „Ramane si acum, peste timp, una din putinele cantari de muzica usoara orientate catre zona rock. O admiram foarte mult, era foarte moderna. La multe din concursurile de muzica usoara pe care le prezint în ultimii ani, multi tineri cantareti aleg piese lansate de Laura Stoica. Asta m-a uimit. Semn ca ea, dupa atata timp, ramane o interpreta moderna. Tinerii îi cauta piesele, le asculta. E o dovada ca Laura Stoica e perena si ramane în circuitul muzicii cu piesele ei.”