Michael Bolotin (nascut la 26 februarie 1953), cunoscut profesional ca Michael Bolton, este un cantaret si compozitor american. Bolton a cantat în genurile de muzica hard rock si heavy metal de la mijlocul anilor 1970 pana la mijlocul anilor 1980, atat pe primele sale albume solo, cat si pe cele pe care le-a înregistrat ca lider al trupei Blackjack. A devenit mai cunoscut pentru seria sa de balade pop rock, înregistrate dupa o schimbare stilistica la sfarsitul anilor 1980.
Bolton a vandut peste 75 de milioane de discuri si a înregistrat opt albume din top 10 si doua single-uri numarul unu în topurile Billboard, precum si castigand sase premii American Music Awards si doua premii Grammy. A cantat cu artisti precum Lucia Aliberti, Patti LaBelle, José Carreras, Tony Cetinski, Ray Charles, Celine Dion, Plácido Domingo, Renée Fleming, Wynonna Judd, B.B. King, The Lonely Island, Luciano Pavarotti, Percy Sledge si Zucchero.
Bolton s-a nascut în New Haven, Connecticut. Tatal sau, George Bolotin, era un oficial local în Partidul Democrat, iar mama sa, Helen, era casnica. Are un frate, Orrin, si o sora, Sandra. Pana la varsta de 7 ani, Bolton a fost capabil sa cante la saxofon. A început sa scrie cantece la varsta de 9 ani. La 14 ani, a format un grup, Nomads, care a fost semnat cu un contract de single cu Epic Records cand Bolton avea 16 ani. Cu permisiunea parintilor sai, a abandonat liceul si a plecat de acasa. la varsta de 15 ani sa calatoreasca cross country de-a lungul US Route 66 si sa urmareasca muzica cu norma întreaga. A luat slujbe ciudate, inclusiv ca babysitter a Paulei Abdul.
Hard rock si compozitie
Bolton a început sa înregistreze în 1975 la The Church Studio din Tulsa, Oklahoma. Acest prim album a fost auto-intitulat folosind numele sau de familie original, Bolotin. La începutul carierei sale muzicale, s-a concentrat pe hard rock, trupa sa Blackjack a deschis odata pentru artistul heavy metal Ozzy Osbourne în turneu. S-a zvonit ca în 1983 Bolton a audiat pentru, dar i s-a refuzat, postul de vocalist principal al fostei trupe a lui Osbourne, Black Sabbath. Bolton a declarat mai tarziu ca acest lucru nu este adevarat, spunand ca „Zvonul asta despre mine ca am auditie pentru Black Sabbath a fost doar un zvon, nu stiu cum naiba a început.” În 2015, piesa lui Bolton din 1980 „Maybe It’s the Power of Love” cu Blackjack a fost esantionat de rapperul Kanye West pentru piesa sa „Never Let Me Down”.
Dupa ce si-a anglicizat numele de familie în Bolton, el a castigat primul sau hit major ca compozitor, co-scriind „How Am I Supposed to Live Without You” pentru Laura Branigan, cunoscuta anterior pentru cantatul hitului pop „Gloria”. Lipsand cu putinta topul 10 al topului pop din SUA, Branigan a dus piesa pe primul loc în topul Adult Contemporary timp de trei saptamani în 1983. Cei doi au cautat sa lucreze din nou unul cu celalalt, iar urmatoarea lor colaborare a fost atunci cand Bolton a scris împreuna „ I Found Someone” pentru Branigan în 1985. Versiunea ei a fost doar un hit minor, dar doi ani mai tarziu, Cher a reînviat cantecul si, odata cu ea, propria ei cariera de cantaret. Bolton a co-scris alte cateva cantece pentru ambii cantareti. Bolton si-a înregistrat propria interpretare a piesei „How Am I Supposed to Live Without You” în 1988, care a ajuns pe primul loc în Hot 100.
Succes
Bolton la premiile Grammy din 1990
Bolton a obtinut cel mai mare succes ca cantaret pop la sfarsitul anilor 1980 si începutul anilor 1990. A interpretat melodii scrise sau co-scrise cu marii compozitori de succes ai epocii, inclusiv Diane Warren si Desmond Child (precum „Steel Bars” scris de Bolton si Bob Dylan), dar a avut si cateva hituri care au fost remake-uri ale Clasici de suflet anilor 1960. Unul dintre primele sale hituri majore a fost interpretarea sa din 1987 a clasicului Otis Redding „(Sittin’ On) the Dock of the Bay”. Vaduva lui Redding, Zelma Redding, a spus ca a fost atat de emotionata de interpretarea lui Bolton „încat mi-a adus lacrimile în ochi. Mi-a amintit atat de mult de sotul meu, încat stiu ca daca l-ar fi auzit, ar simti întotdeauna la fel.” interesat de muzica soul si de clasicele Motown, în 1989, Bolton a lansat o versiune cover a „Georgia on My Mind” de Ray Charles, cu care a avut un alt hit. În 1991, Bolton a lansat albumul Time, Love & Tenderness, care continea versiunea sa de coperta, castigatoare a premiului Grammy, a piesei „When a Man Loves a Woman”, înregistrata pentru prima data de Percy Sledge.
Din 1987 pana în 1995, Bolton a avut patru top zece albume si sapte primele zece cantece în SUA El a avut un succes si mai mare în topul contemporan pentru adulti, unde ea a avut un sir de 14 hituri consecutive de top zece, inclusiv opt numerele unu.
Bolton a avut, de asemenea, 12 piese de top zece în Canada, dar a avut mai putin succes în afara Americii de Nord, cu patru single-uri de top zece în Marea Britanie si alte cateva în diferite alte tari europene.
Lucrarea lui Bolton din perioada respectiva a fost criticata pentru ca este derivata, iar în 1992, fratii Isley au intentat un proces împotriva lui Bolton, sustinand ca hitul sau din 1991 „Love Is a Wonderful Thing” le-a plagiat melodia din 1966 cu acelasi nume. O batalie juridica de cincisprezece ani a dus la o plata de 4,2 milioane de dolari catre Isley de la Bolton, co-scriitorul sau si editorul lor. Un proces anterior similar cu privire la „Cum ar trebui sa traiesc fara tine” fusese solutionat în favoarea lui Bolton.
Ultimul single din Top 40 al lui Bolton din SUA a fost hitul din 1997 „Go the Distance” (din filmul de animatie Disney Hercules), care a ajuns pe locul 1 în topul american pentru adulti contemporan. El l-a angajat pe dirijorul Larry Baird, directorul muzical orchestral, dirijorul si aranjatorul pentru The Moody Blues, Three Dog Night si Al Jarreau, pentru turneul sau din 2001.
Popularitatea lui Bolton a scăzut la sfârșitul anilor 1990, dar a continuat să aibă succesul contemporan pentru adulți până la mijlocul anilor 2000. A lansat album în fiecare an sau doi până la mijlocul anilor 2010. Albumul său Only a Woman Like You a fost lansat în 2001, cu piesa de titlu scrisă de Shania Twain. În 2006, Bolton și Nicollette Sheridan, logodnica lui la acea vreme, au cântat un duet, „The Second Time Around”, pentru albumul Bolton Swings Sinatra. Pentru Over the Rainbow, un album care a fost înregistrat în cinci zile, Bolton a înregistrat piesa „New York, New York”, care era și pe albumul său Bolton Swings Sinatra. Acesta a fost pentru un episod din serialul TV, Challenge Anneka. Încasările din albumul mers către hospiciile pentru copii din Marea Britanie. Bolton și-a lansat albumul One World One Love în Marea Britanie pe 21 septembrie 2009. Primul single, „Just One Love”, a fost lansat cu o săptămână mai devreme. În iunie 2011, Bolton a colaborat cu muzicianul indian A. R. Rahman pentru o melodie înregistrată pentru Gems – The Duets Collection. În 2013, Bolton a lansat albumul Ain’t No Mountain High Enough: A Tribute to Hitsville U.S.A., care includea duete cu Kelly Rowland, Melanie Fiona și Orianthi.
Pe lângă înregistrările sale, Bolton a continuat să cânte public. În martie 2007, a făcut un turneu în Africa de Sud pentru prima dată, unde a fost principalul concert la concertul de două zile la Jacaranda 94.2 FM. A interpretat un duet intitulat „Il Mio Amico” cu cântăreața italiană Anna Tatangelo la Festivalul de Muzică de la Sanremo 2008. Cântecul a fost cântat inițial de Tatangelo singur, dar versiunea în duet conținea și versurile în limba engleză.
În mai 2011, Bolton a fost prezentat ca vocal invitat în piesa The Lonely Island „Jack Sparrow” de pe albumul lor Turtleneck & Chain. Performanța sa cu trio-ul hip-hop comic s-a concentrat pe refrenul său (intenționat) off-topic și comunicarea greșită cu grupul, iar videoclipul îl prezintă îmbrăcat în costume ca Jack Sparrow din Pirații din Caraibe, Forrest Gump, Erin Brockovich și Tony. Montana din Scarface.
Bolton și-a interpretat muzica și în alte medii. În august 2006, Bolton a fost unul dintre partenerii de duet ai lui Lucy Lawless în programul Celebrity Duets al rețelei Fox Broadcasting Company, pe care Syco Productions Company a lui Simon Cowell l-a produs pentru rețea. La sfârșitul lui 2013 și începutul lui 2014, a apărut în reclame Honda în cântă. În 2015, a cântat într-un episod din Last Week Tonight cu John Oliver referitor la IRS. În același an, a cântat într-o reclamă pentru Pizza Hut cântând Jingle Bells în timp ce o familie deschide comanda de pizza. Bolton a contribuit la „Upbeat Inspirational Song About Life” și reluează la Teen Titans Go! To the Movies, care a fost lansat pe 27 iulie 2018. El îi dă voce și Tigrului care cântă melodia din film. În 2021, a jucat în sezonul șase al The Masked Singer, unde a cântat Marvin Gaye și Tammi Terrell „Ain’t No Mountain High Enough” cu Faith Evans în rolul „Skunk”. În 2023, a concurat în sezonul nouă ca „Lupul”. După ce a fost eliminat în „DC Superheroes Night”, și-a făcut timp pentru a-și promova viitorul album și a făcut un bis interpretând „How Am I Supposed to Live Without You”. Bolton a concurat la American Song Contest, reprezentând Connecticut și interpretând piesa Beautiful World, cu prima sa interpretare în prima săptămână, pe 21 martie 2022. A ajuns în finală, terminând pe locul șapte.
Bolton a facut mai multe aparitii cameo în lungmetraje si televiziune, de obicei aparand ca el însusi, cum ar fi în Meet Wally Sparks (1997), Two and a Half Men (2012) si The Nanny (1998).
În septembrie 2010, Bolton a participat la cel de-al 11-lea sezon din Dancing with the Stars. El si partenerul sau de dans Chelsie Hightower au fost al doilea cuplu care a fost eliminat, pe 28 septembrie 2010.
Pe 15 mai 2018, American Dream: Detroit, un documentar produs de Bolton, a avut premiera la Teatrul Redford. Bolton iubeste Detroit si a vrut sa-si evidentieze revenirea economica. Documentarul contine interviuri cu mai multi moguli de afaceri, cantareti si alti nativi din Detroit, inclusiv Christopher Ilitch, Jerry Bruckheimer, Francis Ford Coppola, Aretha Franklin, Smokey Robinson si Alice Cooper.
Desi s-a zvonit ca a aparut ca figurant în Dune (1984) ca un baterist „cu ochi condimentati”, Bolton a declarat în interviuri ca nu este el.
Bolton se descrie ca un „evreu rebel”. El a fost crescut într-o familie liberala, descriind casa din copilarie ca fiind decorata atat cu o menorah Hanukkah, cat si cu un pom de Craciun. Bunicii lui au tinut o gospodarie kashrut. A parasit scoala ebraica la varsta de 12 ani, cand rabinul sau i-a interzis sa se întoarca daca nu înceteaza sa mai glumeasca. Cu toate acestea, Bolton a devenit bar mitzvah la varsta de 13 ani si mentine unele credinte în iudaism.
Bolton este vegetarian din 1970.
În ianuarie 2013, Bolton a publicat o autobiografie, The Soul of It All: My Music, My Life.
Bolton locuieste în Westport, Connecticut.
Relatii si familie
Bolton a fost casatorit cu Maureen McGuire din 1975 pana în 1990. Au trei fiice împreuna, fiecare nascuta la doi ani distanta: Isa, Holly si Taryn. A devenit bunic pentru prima data în octombrie 2010, prin fiica sa Taryn. În februarie 2019, el are sase nepoti.
Bolton i-a fost prezentat actritei Nicollette Sheridan în 1992 de catre saxofonistul de jazz contemporan/adult Kenny G. Bolton si Sheridan s-au întalnit pana la despartire în 1995. S-au reunit din nou în 2005, logodandu-se în martie 2006. Cu toate acestea, a fost confirmat în august 2008 ca s-au rupsese logodna lor.
În 1993, Bolton a înfiintat Fundatia Michael Bolton, redenumita mai tarziu The Michael Bolton Charities, pentru a ajuta femeile si copiii expusi riscului de efectele saraciei, precum si abuzul emotional, fizic si sexual. La sfarsitul anilor 1990, organizatia de caritate a fost puternic criticata pentru procentul incredibil de scazut al contributiilor care s-au îndreptat catre activitati de caritate. În 1995, doar 15% din cele 2,6 milioane de dolari pe care fundatia le-a strans au mers catre organizatii de caritate, majoritatea fondurilor platind pentru un concert condus de Bolton însusi.
Bolton si fundatia au avut o relatie de lunga durata cu fostul guvernator republican din Connecticut, John G. Rowland, Rowland directionand finantarea de stat catre organizatia de caritate. În 1995, Bolton a jucat la o strangere de fonduri pentru Rowland, dupa ce fundatia a primit un grant de 300.000 de dolari de la stat. În 2014, cand Rowland a fost condamnat pentru frauda cu servicii oneste, frauda prin corespondenta si frauda fiscala, Bolton a scris o scrisoare judecatorului care supraveghea condamnarea lui Rowland în sprijinul lui Rowland. Fundatia accepta propuneri de granturi numai pe baza de invitatie.
Bolton serveste, de asemenea, ca presedinte de onoare al Prevent Child Abuse America, presedinte national pentru This Close for Cancer Research si membru al consiliului pentru Parteneriatul National de Mentoring si Spitalul pentru copii Joe DiMaggio.
Pe 25 iulie 1993, Bolton a jucat împotriva lui Michael Jordan într-un joc de softball caritabil televizat pe stadionul Chicago White Sox, Comiskey Park. Echipa lui Bolton, The Bolton Bombers, formata din Bolton si trupa sa, a castigat meciul cu 7-1 împotriva echipei lui Jordan, Jordan’s Air Force, care a fost compusa din celebritati precum Magic Johnson, Chris Chelios, Ahmad Rashad, Evander Holyfield, Daniel Baldwin, William Baldwin, Mark Harmon, MC Hammer, Tom Selleck si Stacey King, cu Bo Jackson ca antrenor.
În martie 2003, Bolton sa alaturat Lifetime Television, Verizon Wireless si multi altii pentru a face lobby în numele Coalitiei Nationale Împotriva Violentei Domestice, îndemnand legislatia sa ofere mai multa asistenta victimelor violentei domestice, cum ar fi optiuni de locuinte la preturi accesibile.
Bolton a primit Premiul Lewis Hine de la Comitetul National pentru Munca Copilului, Premiul Martin Luther King de la Congresul Egalitatii Rasale si Medalia de Onoare Ellis Island de la Coalitia Nationala a Organizatiilor Etnice. Camera de Comert de la Hollywood l-a recunoscut si pe Bolton cu o stea pe Hollywood Walk of Fame pentru contributiile sale muzicale si caritabile.
