SUMAR

Phoenix, cunoscuta în Occident ca Transsylvania Phoenix, este o formatie romaneasca de muzica rock, înfiintata în anul 1962 la Timisoara.

Phoenix a fost deschizatoare de drumuri în muzica adresata publicului larg în Romania celei de a doua jumatati a secolului al XX-lea. Membrii formatiei au abordat numeroase subgenuri ale rock-ului. Traseul stilistic al formatiei a pornit de la muzica beat, evoluand spre rock psihedelic si de aici catre hard rock, cu un numar de experimente de rock progresiv. În anii 1970, efectele schimbarilor politice din tara asupra vietii culturale au dus la destramarea multor formatii de gen. Între cele care au continuat prin adoptarea unui stil nou, Phoenix a avut una dintre cele mai neasteptate evolutii, dand nastere subgenului rock numit etno rock, inspirat din folclorul romanesc autentic.

’62–’70

Formatia este una dintre primele de muzica rock din Romania (alaturi de Uranus, Cometele si alte cateva), numite în epoca „formatii de chitare electrice”. Ca în cazul altor grupuri aparute în acei primi ani, modelul urmat a fost cel propus de formatia britanica The Shadows, care îl acompaniaza pe cantaretul Cliff Richard în filmul Tinerii (The Young Ones, 1961). Titulatura initiala a fost „Sfintii”, schimbata în „Phoenix” la propunerea chitaristului Claudiu Rotaru, pentru a evita conflicte cu autoritatile vremii.

Anul înfiintarii Phoenix este 1961, grupul facandu-si debutul un an mai tarziu. Primii ani au fost mai curand o faza de experimentare a noului gen muzical, în plina dezvoltare si în Vest, practicile formatiilor din invazia britanica (The Beatles, The Rolling Stones) fiind initial imitate. Aportul componistic al muzicienilor Phoenix este redus, repertoriul fiind majoritar alcatuit din versiuni cover ale unor piese scrise de formatiile vestice amintite.

Prima compozitie proprie a fost piesa „stiu ca ma iubesti si tu”, înregistrata la radio în 1964. Din anul urmator dateaza alte doua înregistrari („Bun e vinul ghiurghiuliu” si „Padure, padure”), care erau si primele melodii din rock-ul romanesc inspirate din folclor. Acestea doua se mai pastreaza înca în arhiva Radio Romania.

’70–’71

Imediat dupa plecarea solistului Moni Bordeianu în Statele Unite ale Americii, formatia Phoenix a fost interzisa pe plan local pentru mai bine de un an. Agentia Romana de Impresariat Artistic (ARIA) nu mai avea voie sa faca turnee cu ei, iar la Radio si la Televiziune nu s-au mai difuzat înregistrarile avandu-i ca protagonisti. Claudiu Rotaru se retrasese din formatie, astfel încat din vechea componenta mai ramasesera doar Nicu Covaci, Dorel Vintila Zaharia, Béla Kamocsa si Günther Reininger.

Urmeaza o scurta perioada în care formatia canta mai multe piese blues rock, în majoritate compozitii de-ale lui Günther Reininger, cu text în limba engleza. Acesta era solist vocal, cantand totodata si la pian. Formatia dadea reprezentatii în fiecare sambata seara, la clubul PM6 din Timisoara. Cu un repertoriu asemanator s-au prezentat si la Festivalul Studentesc din 1970, organizat la Sala Palatului din Bucuresti, dar impresia lasata nu a fost extraordinara. De asemenea, au participat si la un concert de binefacere, tinut pentru sprijinirea victimelor inundatiilor din mai 1970.

O alta experienta notabila din aceasta perioada a fost realizarea unui concert la Casa de Cultura a Studentilor din Timisoara, în care sectiunea ritmica a fost sustinuta de catre doi tobosari: Dorel Vintila Zaharia si Eugen Gondi, la ora aceea un tobosar de jazz virtuoz, recunoscut în tara. Primul a preluat metrica si fluxul pieselor, în timp ce al doilea a realizat break-urile si percutia.

„Chiar si un schimb de cinele era împartit între cei doi astfel încat nici unul dintre ei sa nu loveasca de doua ori la rand si sa alterneze în lovituri. (…) Doi tobosari, avand o anumita inertie, nu puteau nici sa accelereze, nici sa traga, asa cum ar fi facut-o unul singur.”

—Nicolae Covaci

În vara anului 1970, formatia a sustinut recitaluri la Hotelul Europa din Eforie Nord, în toamna survenind noi schimbari în componenta formatiei. Pleaca Béla Kamocsa, fiind înlocuit de catre liderul formatiei cu Zoltán Kovács (fost component al grupului Clasicii). În noiembrie–decembrie este cooptat în formatie si Mircea Baniciu. Împreuna încep repetitii cu piese din repertoriul formatiei.

În acelasi timp, în decembrie 1970, Victor Carcu reuseste sa îi convinga pe membrii formatiei sa participe la realizarea piesei de teatru tiganiada a lui Ioan Budai-Deleanu. Fiecare primise un rol, inclusiv textierii si oamenii apropiati formatiei, unii trebuind sa si cante la un moment dat.

„Toti cei din clanul Phoenix participau la piesa, toti devenisera actori, dar nu trebuiau sa faca altceva decat sa se joace pe ei însisi, sinceri, asa cum erau, plini de sarcasm, de cinism, plini de inventivitate si spontaneitate, plini de umor. Montarea a fost o lovitura de geniu data celor consacrati în acea vreme.”

—Nicolae Covaci

Turneul care a urmat, între decembrie 1970 si ianuarie 1971, a fost încununat de un real succes. Multi dintre spectatori, neîntelegand faptul ca membrii formatiei participau doar în piesa, au facut presiuni pentru a obtine un minirecital Phoenix la sfarsitul piesei, ceea ce s-a si întamplat.

Ulterior acestui turneu teatral a fost cooptat Liviu Butoi, care canta la flaut si la oboi. Au fost sustinute o serie de concerte cu ARIA. Din aceasta perioada dateaza melodiile „Dorinta”, „Aminteste-ti”, „Niciodata” si, probabil, „Te întreb pe tine, soare…”. De asemenea compun noi piese cu filon folcloric, încercand sa-si creeze un stil specific.

Participa la cea de-a doua editie a Festivalului Club A, în mai 1971. Cu mai multe piese de folclor arhaic, aproape toti membrii obtin premii individuale pe instrumente.

Vara anului 1971 aduce plecarea lui Zoly Kovács si a lui Dorel Vintila, în locul carora au fost cooptati Josef Kappl (fost membru Clasic XX), respectiv Cornel Liuba (tula), un fost elev de-al lui Pilu stefanovici.

În noiembrie, Liuba este înlocuit cu Costin Petrescu (fost component Olympic ’64), astfel grupul stabilizandu-se la formula care a creat imaginea noului Phoenix etno-rock, formula de aur a grupului, care a dat discurile cele mai spectaculoase ale formatiei, ramase peste multi ani în memoria fanilor si a publicului. Componenta era: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Costin Petrescu, Valeriu Sepi.

Directivele lui Nicolae Ceausescu, exprimate în iulie 1971, într-o conferinta de la Mamaia, privind creatia artistica din Romania, pun în impas multe formatii cu repertoriu occidental, nu însa si pe liderul Nicolae Covaci, care se hotaraste sa o apuce pe un nou drum.

’71–’77

În noaptea de 1 spre 2 iunie 1977, camionul cu formatia ascunsa în boxe paraseste tara prin vama de la Portile de Fier. Dupa mai multe ore de stat în vama, în timpul carora camionul este perchezitionat de catre graniceri, Nicu Covaci, care emigrase legal în Olanda cu un an înainte, reuseste sa-i scoata clandestin din Romania, trecand în Iugoslavia. Dupa cum povesteste liderul formatiei, vigilenta granicerilor vecini a fost adormita cu pachete de bani si discuri cu muzica.

’77–’89

Dupa plecarea baietilor din tara, conform spuselor lui Dan Chisu,[9] se credea ca au fost eliminati în secret de catre Securitate. Mircea Baniciu a fost chestionat o vreme de Securitate. Usurarea a venit în momentul în care la Radio Europa Libera s-a anuntat faptul ca membrii formatiei au ajuns cu bine în Germania Federala.

„Am parcat în «tara nimanui» cu spatele camionului spre o padure. Am stat vreo treizeci de ore în vama aceea, iar cei dinauntru, în pantaloni scurti si tricou, înghetau de frig. La lasarea serii i-am scos afara din camion si, prin padure, au plecat spre Austria. A doua zi dimineata a venit si omul cu banii, garantia pentru scule, iar dimineata eram în Austria. Baietii ma asteptau acolo, în primul han, si glumeau pe seama mea ca am întarziat. Eram deja liberi.”

—Nicolae Covaci despre problemele la granita cu Austria

Pentru formatie începe o perioada grea, plina de lipsuri si privatiuni, dar si de creatii muzicale. Dupa ce s-au terminat banii stransi de Nicolae Covaci între timp, fiecare a încercat sa se descurce cum a putut, prestand diferite munci, sau plecand pe la diverse formatii. Perioada scurta, de circa un an, în care au avut concerte împreuna, rare si prost platite,[11] a fost marcata de revenirea lui Moni Bordeianu din Statele Unite ale Americii, care a preluat rolul de solist vocal.

„Mi-am adus aminte de Moni, solistul nostru din anii ’60… I-am dat un telefon si, ca si cum n-ar fi asteptat decat acest lucru toata viata, a lasat totul, si familie, si slujba, si a venit încoace.”

—Nicolae Covaci, 1990

În aceasta perioada s-a încercat cantarea în limba romana, mai apoi cu text englezesc, a pieselor de rezistenta din tara. Au aparut „Winter”, „Music and Muzak”, „Rock and Roll Bird”, „Wedding”, „Gipsy Story”. Erlend Krauser si Josef Kappl încep sa creeze primele piese cu sunet vestic („Alaska”, „Get Around”, „Brontozaur dat cu aur” etc.), disociindu-se astfel de viziunea de atunci a liderului Covaci, care dorea o continuare a liniei din tara. „Recunosc ca am fost un prost. Ei îmi spuneau ca trebuie sa cantam altceva si în engleza. Eu, în patriotismul meu natang, tineam mortis s-o facem în romaneste, fara a schimba stilul. Azi, le dau dreptate.” Încep astfel disputele stilistice dintre Covaci si restul membrilor formatiei. Initial s-a dorit scoaterea unui LP intitulat Zgariati-va pe ochi, care cuprindea piesele „Alaska”, „Zicala dobei”, „Wedding”, „Winter”, „Sunset” si altele. Producatorii caselor de discuri se aratau placut impresionati de piesele prezentate, însa replicau ca ei nu sunt institutii de cultura, ci de facut bani. Propunerile acestora de a crea noi compozitii în stilul „hit parade” s-au lovit de refuzul categoric al liderului Nicolae Covaci. Din materialul initial a mai ramas în discutie doar piesa „Winter”. Formatia urma sa înregistreze o noua varianta a ei, urmand a fi editat un single. Evenimentele ulterioare nu au mai permis acestui proiect sa capete viata.

În timpul unei dispute creative serioase, la finalul unei perioade în care membrii formatiei aveau nervii întinsi la maximum, Nicolae Covaci utilizeaza argumente dintre cele mai solide împotriva celor formulate de Josef Kappl. Drept rezultat, formatia se desparte. Mircea Baniciu declara într-un interviu ca si renuntarea la Moni Bordeianu – care nu mai putea face fata în studio – a fost una din cauzele care au dus la destramare. De asemenea, aprecia ca Erlend Krauser era o fire dificila. Ulterior, Kappl, Krauser si Lipan formeaza o noua trupa, Madhouse (în traducere „Casa de nebuni”), cu care reusesc sa scoata un disc, în 1979, primit însa cu rezerve de catre public.

În 1980 Madhouse se desparte la randu-i, Ioji Kappl si Erlend Krauser plecand la formatia Lake, iar Ovidiu Lipan tandarica revenind la Phoenix. Potrivit lui Mani Neumann, Josef Kappl a avut si el initial intentia de a reveni în Phoenix.

Între timp, Covaci reuseste sa îl coopteze în formatie pe Mani Neumann, alaturi de alti violonisti. Este creata o trupa de rock „rea si agresiva”, compusa din sase oameni (doua viori electrice, violoncel electric, chitara bas, chitara electrica si baterie), care sustine concerte o vreme, cu mult succes la public, fiind un concept nou pe acele timpuri.[18] Desi Nicolae Covaci era singurul roman din formatie, dupa un an cu 8–14 ore de repetitii zilnic, fiecare membru al formatiei stia sa cante piesele consacrate, în limba romana, fara accent. De acest lucru, liderul formatiei s-a aratat foarte mandru.

În 1980, Nicolae Covaci, alaturi de noua formatie, pune bazele unei opere rock, intitulata Empire of Vampires. Din aceasta lucrare faceau parte piesa titulara si „Running”, aparute ceva mai tarziu pe discuri. Covaci dorea nu atat respectarea adevarului istoric, ci mai ales urmarirea si punctarea motivatiilor psihologice pe care le-a avut Vlad tepes în actiunile sale.

În acelasi an, formatia participa la Festivalul de muzica pop al debutantilor, organizat în Würzburg, si primeste premiul „Deutsche Phonoacademie”, aparand cu piesa „Stars Dance” pe compilatia live Folk, Lied, Song – Nachwuchs Festival ’80. În 1981 este scos primul disc occidental al formatiei, aflata deja sub numele de „Transsylvania Phoenix”, pentru a nu fi confundata cu o formatie similara. Discul este intitulat Transsylvania, fiind înregistrat în formula Nicu Covaci (chitari, voce), Mani Neumann (vioara, voce), Tom Buggie (chitara bas), Ovidiu Lipan (baterie), Sabin Dumbraveanu (violoncel) si Ivan Kopilović (voce). Discul este bine primit, însa dupa epuizarea primelor 5.000 de exemplare, în numai cateva zile de la lansare, casa de discuri Bellaphon a refuzat sa mai scoata si o a doua editie. Producatorii au replicat ca nu sunt dispusi sa deschida o noua piata pentru asemenea gen de muzica. Lipsita de sprijin consistent si avand astfel de piedici în fata, formatia se desparte din nou, pentru o perioada mai lunga.

Ovidiu Lipan se implica în diverse proiecte. Canta în si alaturi de Eruption, Gilbert Bécaud, Ginger Baker (fost component în formatia Cream), Herman Rarebell (de la Scorpions), Rated X.

Josef Kappl ramane basist în formatia Lake pana în 1986, continuand totodata o serie de proiecte personale, alaturi de Heinz Rudolf Kunze (1981–1994), iar mai apoi si de Todor (Toscho) Todorovic cu care a scos doua discuri de blues (Serious Fun în 1996 si Back by Popular Demand în 1999).

Erlend Krauser a cantat cu Roter Mund, dupa care, din 1984, a înregistrat opt albume solo: Ambrosia (1984), Erlend Krauser (1986), Talkin Guitar (1990), Flight of the Phoenix (1991), Pioneers and Heroes (1996), Now (2002), It (2010) si Last Discoveries (2017). Discul Flight of the Phoenix a ajuns pe locul 20 în Top New Age al revistei americane Billboard. Între timp, a devenit profesor de chitara si a mai avut o serie de alte colaborari muzicale cu Goombay Dance Band, Taco si James Last. Colaborarile cu Phoenix au fost sporadice, fiind legate mai mult de proiectele lucrate împreuna cu liderul Nicolae Covaci: în 1986 si 1987 operele de la teatrul din Osnabrück, iar în 2000, albumul În umbra marelui U.R.S.S..

Mircea Baniciu, ramas în tara, scoate cateva discuri folk rock apreciate de public: Mircea Baniciu (1979, EP), Tristeti provinciale (1981), Ploaia (1984), Secunda 1 (1989) si Secunda 2 (1991). În concerte canta totodata si hit-urile mai vechi („Andrii Popa”, „Mugur de fluier”, „Mica tiganiada” etc.), pastrand vie astfel legenda Phoenix în randul noilor generatii din Romania.

Günther Reininger emigreaza si el în Germania Federala, la începutul anilor ’80, întemeindu-si o familie. Cu toate ca si-a înfiintat un studio bine echipat, cu posibilitatea înregistrarii pe 16 canale, dotat cu toate efectele posibile, si avand 6–8 claviaturi de ultima ora, muzica a ramas pentru el un hobby. S-a apucat de pictura si si-a dedicat timpul cu precadere familiei sale.

Mani Neumann, împreuna cu Ulli Brand, pe care îl întalnise din 1979, si cu basistul Ecke Volk, înfiinteaza în 1982 Trio Farfarello, „pur si simplu pentru ca vechiul Düsseldorf avea nevoie de trio-ul sau, care sa faca muzica la un nivel superior.” Mani va pastra stranse legaturi cu Nicolae Covaci de-a lungul acestei perioade, avand sa declare mai tarziu: „Farfarello a avut mare succes la vremea respectiva, dar ei au fost, bineînteles, influentati de muzica grupului Phoenix.”

Nicu Covaci – absolvent al Facultatii de Arte Plastice din Timisoara – se reapuca de pictura si sculptura. Preda arta plastica în Osnabrück si creaza o serie de tablouri, cel mai cunoscut fiind giganticul „Gladiator 2000” (1986), expus în exteriorul salii de sport din acelasi oras. Avand dimensiuni imense (45 × 6 metri) este realizat printr-o tehnica speciala, cu vopsele care intra în panza, ceea ce face ca pictura sa reziste foarte mult timp. Printre altele, la cererea primariei din Osnabrück, creeaza o statuie a zeitei fertilitatii („Fruchtbarkeitskönigin”), avand forme rubiconde. Dupa ce au vazut lucrarea, membrele unei organizatii de femei au protestat vehement, acuzandu-l pe Covaci ca zeita are capul prea mic si ca „asta e semn de prostie”. Totodata, în opinia lor, sculptorul sugera prin acea statuie ca femeia e o masina de facut copii. Drept urmare, statuia i-a fost confiscata lui Nicolae Covaci, el nemairamanand decat cu fotografiile. Chiar si astazi, în Osnabrück sunt expuse, în interior sau în exterior, lucrari de-ale sale. Tot în aceasta perioada creatiile lui Covaci participa la o serie de expozitii. Este vremea bandelor de motociclisti si a primului „Jaguar” pe care si l-a luat Nicolae Covaci.

Proiectele muzicale ale liderului Phoenix sunt sporadice, în 1983 cantand în duet cu Dzidek Marcinkiewicz. În 1986 este solicitat de primaria din Osnabrück pentru a pune în scena opera Evita (a lui Andrew Lloyd Weber), împreuna cu Erlend Krauser, iar un an mai tarziu, pentru opera Jesus Christ Superstar (scrisa de Andrew Lloyd Weber si Tim Rice), ambele încununate cu un mare succes, încasarile teatrului din Osnabrück sporind de aproximativ cinci ori.

„Am cantat cu patru mixere, cu efecte, tot ce era modern la ora aceea, si a iesit extraordinar de bine. Dupa un an am fost solicitat sa fac «Jesus Christ Superstar». Nu am mai vrut sa continui, nu-mi placea lucrul cu orchestra, era o chestie gigantica din punct de vedere tehnic. Dar a iesit nemaipomenit.”

—Nicolae Covaci

În 1987 Nicolae Covaci si Josef Kappl reîncep colaborarea.[27] Este scos un disc single, Ballade for You/The Lark, continand doua prelucrari ale unor celebre compozitii romanesti („Balada pentru vioara si orchestra” din 1880 a lui Ciprian Porumbescu si „Ciocarlia”, melodie populara). Producatorul discului este Josef Kappl, care nu apare însa creditat pe coperta ca facand parte din formatie. Cu toate acestea, în aceasta perioada au compus împreuna o serie de piese si demo-uri în limba engleza („Bounty Man” etc.) si au cizelat piesele operei Empire of Vampires.[28]

În acelasi an, pe compilatia NDR – HörFest 87 apar doua melodii ale formatiei: „Empire of Vampires” si „Die Lerche” (alias „The Lark”).

Anul urmator, 1988, aduce doua materiale din partea formatiei Transsylvania Phoenix, care de aceasta data îl include si pe basistul Josef Kappl (totodata si producator). Acesta se va ocupa de chitara bas, claviaturi si percutie sintetizata. Tuareg/Mr. G’s Promises contine doua piese cu bataie lunga înspre Moscova si U.R.S.S., unul dintre motivele pentru care titlurile lor originale („Afganistan”, respectiv „Perestroika”) au fost schimbate la editare. Acest disc a fost urmat de un maxi-single, intitulat simpu Tuareg, avand patru piese („Tuareg”, „Tuareg (Extended Version)”, „Mr. G’s Promises” si „The Lark”).

Spre sfarsitul anului, vechea formatie se reuneste, odata cu revenirea lui Ovidiu Lipan si a lui Mani Neumann. Sunt sustinute cateva concerte în Germania Federala, continuate si în anul urmator.

Din 1989 dateaza o înregistrare facuta de Mircea Florian la o întalnire în trei, la care au mai participat Nicu Covaci si Nicu Vladimir. Au fost imortalizate piese în stadiul de proiect, printre care „Iovano” (aparuta pe disc abia în 1999) si „Maicuta”, înca neînregistrata.

Pe 20 decembrie 1989 are loc un concert în „Hyde Park” din Osnabrück, în timpul caruia membrii formatiei sunt anuntati despre Revolutia începuta în Romania. Membrii Phoenix izbucnesc în lacrimi de bucurie pe scena si dedica acel concert evenimentelor din tara. Materialul înregistrat în timpul acelui concert va fi utilizat mai apoi în 1990, pentru a produce un nou album.

’90–2000

În primele zile ale lunii ianuarie 1990, Nicu Covaci se reîntoarce cu trenul în Romania, reusind sa apara în prima editie de dupa Revolutie a emisiunii Meridianele cantecului, prezentata de Octavian Ursulescu la Televiziunea Romana Libera. În cursul anului, i se vor lua mai multe interviuri, uneori împreuna cu Mircea Baniciu. În acestea, liderul formatiei dezvaluie pentru prima data în mod public cateva din simbolurile ascunse de textierii formatiei în piesele perioadei 1967–1976. Tot în ianuarie, se reîntoarce si Ovidiu Lipan, aducand 24 de tone de ajutoare pentru municipiul Iasi. În aceeasi luna, Moni Bordeianu si Erlend Krauser – fosti membri ai formatiei – înregistreaza „Pasari albe”, o piesa dedicata Revolutiei si romanilor ce au participat la înfaptuirea acesteia.

În luna mai are loc prima întalnire a lui Nicolae Covaci cu publicul roman, dupa o absenta de 13 ani, la festivalul de la Palatul Copiilor din Bucuresti, unde, împreuna doar cu Mircea Baniciu si cu Mani Neumann, canta cateva piese vechi cunoscute. Tot publicul (6–7.000 de oameni), printre care cei mai multi erau nascuti dupa plecarea clandestina în Germania a formatiei, demonstreaza ca stiu toate textele, silaba cu silaba. Acest fenomen se va repeta la fiecare concert Phoenix din aceasta perioada. A doua zi are loc un concert sustinut împreuna cu cativa prieteni.

Nicolae Covaci dorea organizarea mai multor concerte în tara, începand cu Pastele acelui an, drept pentru care a contactat cateva firme specializate din strainatate. Acestea i-au promis sprijinul pana în ultima clipa, dupa care s-au retras.

„Proiectasem un concert în Piata Operei din Timisoara, cu scena montata spre usile catedralei, care sa înceapa dupa încetarea slujbei. Ne gandisem si la o imensa cruce aprinsa în piata. Voiam sa le amintim, celor care au facut asta, ca în decembrie, atunci cand oamenii au încercat sa fuga din calea gloantelor, ei au închis portile lacasului lui Dumnezeu. Aveam nevoie de 140.000 de marci.”

—Nicolae Covaci

Singura realizare notabila din acest punct de vedere a apartinut mai vechiului baterist al formatiei, Costin Petrescu, care a reusit împreuna cu Asociatia Romanilor din Paris sa organizeze un concert în capitala Frantei, în sala „La Cigalle”, pe 31 martie 1990. Actiunea a reprezentat concertul reunirii, în formatia întregita revenind Mircea Baniciu. Sectia ritmica era asigurata atat de Ovidiu Lipan (baterie), cat si de Costin Petrescu (percutie), acesta din urma aducand un set de vreo 35 de tobe diferite, clopote si un gong chinezesc. La vioara a cantat de acum nelipsitul Mani Neumann. Concertul a avut drept scop adunarea de fonduri pentru Romania. Günther Reininger a declinat participarea sa la concert, datorita mai multor probleme pe care le avea la acea data, dar a marturisit ulterior ca a regretat propria sa absenta.[16] Dupa acest eveniment, era proiectat un concert monumental, al revenirii în tara, de data aceasta la Timisoara, dar el nu a mai putut fi sustinut din cauza lipsei de organizatori.

În vara lui 1990 sunt realizate înregistrari în sala „Hyde Park” din Osnabrück, Germania, acestea fiind folosite la producerea unui nou material. Vocea lui Mircea Baniciu a fost înregistrata si adaugata ulterior, în „Studio N” din Köln, iar masterizarea a fost facuta în „Happy Valley Studios” din Osnabrück. Producator a fost Josef Kappl.

„Faptul care ma bucura enorm e ca sunt acela care a produs primul disc al formatiei Phoenix reunita, dupa Revolutie. Am produs si am finantat discul «Aniversare 35». A venit Baniciu, pentru prima oara dupa 13 ani, au venit toti în Germania pentru ca acolo am produs acest disc; deci Mircea Baniciu, Nicu Covaci, eu, Ovidiu Lipan, Mani Neumann, Tudoran S.”

—Josef Kappl

Înregistrarile s-au facut digital, cu echipament profesionist (trei magnetofoane cu 32 de canale fiecare, cu posibilitate de cuplare între ele, trei mese de mixaj computerizat etc.), în acest mod fiind finisate 18 piese. Initial se dorea editarea unui disc intitulat „Phoenix”, în colaborare cu o casa de discuri occidentala, iar albumul trebuia sa apara în tara în perioada august–septembrie. Nereusind aceasta varianta, în octombrie produsul a fost adus în Romania si propus Electrecord-ului spre editare, avand ca termen de lansare decembrie 1990. Din cauza faptului ca oferta casei romanesti de discuri nu acoperea nici macar pe jumatate costurile productiei, negocierile au fost întrerupte, iar materialul a fost pus „la sertar”. Acesta a fost scos pe piata oficial mult mai tarziu, în anul 1997, fiind intitulat Aniversare 35, desi o varianta piratata a acestuia aparuse cu circa doi ani înainte pe caseta audio.

În acelasi timp, Radio Timisoara Libera, în cadrul serialului Istoria muzicii rock, a difuzat o serie de cinci emisiuni, a cate o ora fiecare, despre Phoenix (ciclu intitulat „Phoenix – istoria unui mit”), în care au fost prezentate o serie de piese inedite si au fost rememorate multe întamplari petrecute în cadrul formatiei. Printre invitatii realizatorului Petru Umanschi s-au aflat Béla Kamocsa si S. Barca. Nicu Covaci nu a putut fi prezent live, în acele zile purtand negocieri la Bucuresti, cu Electrecord-ul, dar Umanschi îi luase un interviu înregistrat pe banda, cu cateva zile înainte.

Tot în 1990 a fost vehiculata ideea înfiintarii unor fan-cluburi Phoenix, la Bucuresti si la Timisoara, locuri în care sa se gaseasca informatii la zi cu privire la activitatea formatiei, autografe, discuri, fotografii si înregistrari deosebite.

Pentru luna decembrie 1990 fusese proiectata o aparitie televizata de trei ore, o retrospectiva la care sa fie prezenti si fosti membri ai formatiei. Nici acest eveniment nu a mai putut fi realizat.

La Festivalul Rock ’91, sustinut pe 1 si 2 iunie 1991, în Parcul Tineretului din Bucuresti, organizatorul Dorian Ciubuc a invitat si formatia Phoenix, la sugestia lui Iuliu Merca de la Semnal M. Acest eveniment a reprezentat concertul de revenire a formatiei în tara. Din componenta initiala lipsea basistul Josef Kappl, locul sau fiind luat de Dietrich (Dixie) Krauser, fratele lui Erlend. Totodata, au fost cooptate si doua foste membre ale formatiei Catena, si anume Anca Vijan Graterol si Ortansa Paun. Succesul repurtat în timpul concertului (dupa organizatorul Dorian Ciubuc ar fi fost prezenti peste 60.000–70.000 de spectatori) l-a determinat pe liderul Nicolae Covaci sa planuiasca din nou un turneu national al formatiei Phoenix.

Organizatorul turneului avea sa fie Dan Chisu, cel care, în 1975, colaborase cu formatia la realizarea spectacolului „Cantofabule – Însa eu…”. Acesta a adus aparatura si o instalatie de sunet din Lituania, pentru a putea beneficia de un spectacol la standarde ridicate. Totodata a realizat o publicitate a evenimentului pe scara larga.

Turneul s-a desfasurat în septembrie 1991, formatia avandu-l, de aceasta data, pe Josef Kappl la bas. Dan Chisu dorea sa îl aduca si pe Günther Reininger, însa acesta „a fost imposibil de convins”. În conferinta de presa sustinuta pe 15 septembrie la Athenée Palace s-a declarat ca se asteapta o medie de 10.000 de spectatori pe concert, precum si ca primul concert, programat a fi sustinut la Chisinau, a fost anulat din motive neelucidate. Totodata, s-au luat masuri pentru înregistrarea video si audio a concertelor, în vederea unui eventual disc live ori a unui film al turneului. În 1990, Nicu Covaci scosese în Germania un disc single, intitulat Ciocîrlia/Perestroika, ce continea mai vechile piese „The Lark” (1987) si „Mr. G’s Promises” (1988). Acest disc, realizat în 5.000 de exemplare, era destinat împartirii catre fani în cadrul acestor concerte, prin tragere la sorti. În cele din urma, însa, a ajuns sa fie vandut pe strada, contra sumei de 100 lei.

Turneu a cuprins mai multe orase importante din tara: Bucuresti (19 septembrie), Iasi, Cluj-Napoca (22 septembrie), Timisoara (24 septembrie) si Constanta (27 septembrie), în deschiderea concertelor cantand, timp de jumatate de ora, Mircea Florian.

Pe parcursul concertelor, membrii formatiei au ramas placut impresionati de faptul ca spectatorii, cei mai multi tineri nascuti dupa plecarea lor în Germania, le stiau textele „silaba cu silaba”. Începutul concertului timisorean, dupa minirecitalul lui Mircea Florian, l-au facut dubasii din Branesti. Potrivit liderului formatiei, scenele impresionante nu au lipsit:

„În Timisoara, cand am cantat acel cantec-imn pentru Timisoara, tot stadionul au aprins lumanari (…) si s-au pus în genunchi… Cantam, si aud ca suna tot mai prost: n-am mai auzit aia, n-am mai auzit aia; cand ma întorc, baietii plangeau. Pe scena nu se mai putea canta. Iar eu, cu noduri în gat pana aici, m-am chinuit sa termin piesa, trebuia terminata cumva, indiferent cum… ”

—Nicolae Covaci

Un interviu luat lui Nicu Covaci în toamna anului 1991 si difuzat la Radio Constanta (ulterior publicat în cotidianul Telegraf) a relevat multe lucruri inedite despre formatie. În acest an apare primul fan-club Phoenix, anume în Bucuresti, sub coordonarea lui Florian Pittis.

Tot în 1991, casa de discuri Electrecord a scos un disc, intitulat Remember Phoenix (titlul de pe eticheta discului difera: Negru Voda), ce cuprindea mai multe piese ale formatiei de pe discurile din 1968, 1969, 1972 si 1973. Acest disc a fost editat si pe caseta audio. În aceeasi perioada apar casetele-compilatii Phoenix 1 si Phoenix 2.

La începutul anului 1992, ulterior terminarii turneului national, Nicu Covaci împreuna cu Dan Chisu au pus bazele urmatorului proiect al formatiei: noul album SymPhoenix/Timisoara. Acesta urma sa fie realizat la un nivel superior celor anterioare, prin cooptarea unui grup simfonic (Orchestra Filarmonicii Radio din Bucuresti) si a doua grupuri vocale (corul „Song”, dirijat de Ioan Luchian Mihalea si „Grupul de «popi»”). Dan Chisu a reusit sa îi aduca la Bucuresti si sa îi cazeze acolo, „într-o perioada cumplita de iarna”, pe Mani Neuman (care va fi si dirijorul orchestrei), pe noul basist Volker Vaessen, pe chitaristul Ulli Brand si pe inginerul de sunet Klaus J. Eisner.

Costurile au fost, potrivit producatorului Dan Chisu, imense. S-a platit masterizarea, iar publicitatea a avut alocata, pentru prima data în Romania, suma de 10.000 de dolari. Nicolae Covaci s-a declarat foarte multumit de rezultat: „Piesele înregistrate sunt asa cum mi le-am dorit eu sa fie initial. (…) Aceasta productie este prima de care pot spune ca sunt multumit.” Noul material a fost promovat, în avanpremiera, la Festivalul de muzica usoara de la Mamaia, în vara anului 1992. Desi s-au oferit sa participe gratuit, cu orchestra si cor, si la Festivalul „Cerbul de Aur” de la Brasov (reluat dupa o pauza de 21 de ani), au fost refuzati. Albumul a fost lansat la Timisoara pe 20 decembrie 1992 aducand o noutate: primul compact disc cu Phoenix, pe langa varianta pe dublu disc de vinil si cea pe caseta audio. Totodata, a fost pregatita o editie de lux a discurilor (circa 1.000 de bucati), ce beneficia de o grafica deosebita, precum si de o fotografie cu membrii Phoenix si autografele acestora. Totusi, la momentul lansarii, CD-urile nu fusesera terminate. Aveau sa apara pe piata abia în 1993. Acest nou produs a fost promovat si printr-o serie de concerte, desfasurate în luna decembrie a acelui an. Orasele cuprinse au fost: Bucuresti (15), Craiova (18), Timisoara (20), Brasov (23), Ploiesti (25), Braila (26) si Constanta (29). Din cauza ca au existat niste diferende de ordin material, Nicu Covaci a renuntat la serviciile lui Mircea Baniciu. Ca solist vocal a evoluat D. Badoi (fost component Directia 5), împreuna cu invitatul special Tony Putrino (cel care a castigat premiul de popularitate la editia din acel an a festivalului de la Brasov).

Casa de discuri Electrecord a profitat de publicitatea iscata de noul album si a reeditat, în acelasi timp, LP-urile din anii ’70. Oferindu-le pe piata la un pret mult inferior (de exemplu, 26 de lei pentru Mugur de fluier, fata de 1.000 de lei pentru Symphoenix/Timisoara), a reusit sa vanda peste 100.000 de unitati. Ca o ironie, Electrecord a înmanat discul de aur chiar lui Dan Chisu, reprezentantul formatiei Phoenix.

În 1992 formatia a fost invitata sa sustina un concert în Spania, la Sevilla, si a efectuat un turneu în Statele Unite si Canada. Tot din 1992 dateaza si un concert inedit, sustinut pe unul din holurile Politehnicii din Bucuresti. Au participat: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Mani Neumann, Volker Vaessen si probabil Ovidiu Lipan.

La sfarsitul lui 1992 a luat fiinta si cel de-al doilea fan-club Phoenix, de data acesta la Timisoara, sub coordonarea Fundatiei Independente pentru Tineret Timis. Printre facilitatile oferite membrilor se numarau: intrarea gratuita la concert si accesul cu prioritate la albumele si materialele promotionale ale formatiei. În momentul initierii se dorea organizarea unor serate muzicale saptamanale, precum si invitarea unor fosti membri Phoenix care sa povesteasca despre formatie.

Pentru anul 1993 s-au conturat trei evenimente: aparitia monografiei trupei, intitulata Adevarata istorie a formatiei Phoenix, realizarea unui film documentar pe baza acesteia si punerea în scena a operei rock Empire of Vampires, cu versuri în limba romana compuse de serban Foarta. Totodata, Nicu Covaci dorea sa înfiinteze o mica editura si o casa de discuri. Nici unul dintre aceste proiecte nu a fost finalizat în acel an. Formatia canta în continuare cu Volker Vaessen la chitara bas si cu D. Badoi ca solist vocal.

În acelasi an, casa de discuri Fanny din Belgia a scos o copie pirat a albumului Cantafabule, pe CD, supranumita Cant of a Bule. Însa sunetul si transpunerea de pe discul de vinil erau la standarde scazute.

Anul 1994 a adus cu sine plecarea vocalistului Dragos Badoi din formatie. Nicolae Covaci a considerat ca stilul acestuia de a canta este „bun, dar usurel”, nefiind în concordanta cu linia haiduceasca a formatiei.

Între realizarile anului sunt de mentionat doua concerte, la Bucuresti si la Timisoara, în formula anilor ’60 (Nicu Covaci, Moni Bordeianu, Béla Kamocsa, Pilu stefanovici), prilejuite de aparitia monografiei Phoenix, însa eu…, la Editura Nemira. De mentionat este faptul ca drumul muzicienilor de la Bucuresti la Timisoara a fost deschis de catre masinile de politie, toate zborurile fiind suspendate din cauza vremii. Cartea amintita, scrisa de Nicu Covaci, surprinde activitatea formatiei din perioada 1962–1977 într-o maniera usor romantata. Volumul al doilea, dedicat perioadei ulterioare si intitulat Phoenix, dar eu…, era programat sa apara în primavara lui 1995, însa din anumite motive, Nicu Covaci nu l-a mai scris atunci.

„Multa vreme nu am fost decis sa dezvalui totul. Lumea o sa-si schimbe impresia despre Phoenix. Ei vor sa aiba niste idoli perfecti, intangibili si adevarul este ca artistii sunt departe de a fi niste îngeri.”

—Nicolae Covaci, interviu în revista Playboy”

Phoenix, însa eu… a fost apreciata de Uniunea Scriitorilor ca una dintre putinele marturii autentice de la jumatatea anilor ’90 despre viata tineretului în Romania anilor ’60–’70. În aceeasi perioada si tot la Editura Nemira, apare volumul Versuri pentru Phoenix de serban Foarta (în colaborare cu Andrei Ujica). Acesta contine textele albumului Cantafabule însotite de cateva ilustratii si reprezinta de fapt editia a doua (revazuta si adaugita) a volumului publicat initial în 1976, cand Foarta a debutat ca poet.

Tot acum este reluat proiectul Empire of Vampires – Împaratul Vampirilor, de data aceasta renuntandu-se la ideea de „stage performance”. Cu scenariul si piesele finalizate, se încerca gasirea unui producator dispus sa finanteze un film artistic. În acest sens a fost facuta o sesiune de înregistrari. „I Need a Friend”, piesa centrala a coloanei sonore a filmului, urma sa apara si pe un album viitor. Dorinta liderului Phoenix era ca pelicula sa fie regizata la Hollywood, iar în ea sa joace actori celebri.

În paralel cu aceste activitati, Nicu Covaci a realizat un proiect solo, înregistand piesa „Neverending Fight”. Ea a beneficiat de un videoclip produs de postul de televiziune Antena 1.

În 1995 Electrecord a lansat compilatia Evergreens, în format CD, acest produs reprezentand al doilea compact disc cu piese Phoenix, dupa Symphoenix/Timisoara. Initial se dorise o reeditare pe suport modern a suitei „Ciclul anotimpurilor”, aparuta pe LP-ul Cei ce ne-au dat nume (1972). Faptul ca nu a fost consultat asupra formei finale, precum si selectia defectuoasa prezenta pe compilatie, l-au nemultumit profund pe liderul Nicolae Covaci. Practic CD-ul începe cu trei piese de pe EP-urile formatiei, continua cu întreg albumul Cei ce ne-au dat nume si se sfarseste cu o selectie de pe Mugur de fluier. Concomitent cu CD-ul Evergreens, apare o versiune pe caseta audio a compilatiei Remember Phoenix (scoasa initial în 1991, pe disc de vinil). Confuzia consta în faptul ca Electrecordul a intitulat caseta Evergreen, folosind aceeasi grafica cu cea a CD-ului.

Tot în 1995 apare un alt material pirat: este vorba despre Pasarea Rock, ce cuprinde o parte din piesele înregistrate în 1990 si cele doua prelucrari de pe single-ul Ballade for You/The Lark. Nicolae Covaci a reactionat prompt, dand în judecata casa respectiva de discuri.

În 1996 este reeditat albumul Cantofabule, de data aceasta cu denumirea corecta: „Cantafabule”. Difera însa coperta (creatie a lui Nicu Covaci, menita sa o evoce pe cea initiala a lui Valeriu Sepi, cenzurata în 1975) si ultima piesa, „Phoenix”, care nu se mai termina cu acel solo de pian electric, ci reia imnul „Fie sa renasca” enuntat la finalul primei compozitii de pe album. Dupa un scurt turneu prin tara, formatia sustine un concert extraordinar la Sala Radio din Bucuresti, pe 21 decembrie, în formula: Nicu Covaci, Ioji Kappl., Mani Neumann, Dzidek Marcinkiewicz si Ovidiu Lipan tandarica, alaturi de Orchestra Radiodifuziunii si un cor mixt. Este prezentata pentru prima data publicului roman piesa „(The Tale of) Baba Novak”, cu textul original în limba engleza. Nicu Covaci compune piesa „Ceata” pentru a sustine campania electorala a Conventiei Democrate Romane, acesta reprezentand singurul moment în care muzicianul s-a apropiat de politica.

În 1997 au fost lansate pe piata înregistrarile din 1990, sub forma albumului Aniversare 35, editat la casa de discuri Genius CD. Acest eveniment a prilejuit reunirea formatiei pentru a sustine cateva concerte în Bucuresti si Timisoara. Pe 9 august este înfiintat clubul „Phoenix” din Constanta.

Tot în acest an apare albumul Phoenix Dance Explosion al formatiei Proiect K1, ce contine compozitii Phoenix interpretate într-o maniera techno-dance. Cea mai de succes prelucrare s-a dovedit a fi piesa „Fata verde” (realizata dupa „Ochii negri, ochi de tigan”).

„Cei de la K1 au fost foarte simtiti sa vina sa ma întrebe daca pot sa preia din piesele mele. Le-am spus sa le faca asa cum le cere limbajul lor, nu doar sa înlocuiasca cu keyboards acolo unde era chitara. Sa le rupa în bucati si sa le asambleze din nou. Unde au avut curaj sa faca asta, le-a iesit, unde au fost timorati, ca în «Canarul», a fost slabut. «Nunta» si «Fata verde» au iesit în schimb foarte bine.”

—Nicolae Covaci, interviu în Playboy

În 1998 este lansat albumul de restituiri Vremuri, anii 60…. Acesta cuprindea, în afara de cele sase piese romanesti de pe primele EP-uri ale formatiei, înca sapte melodii din aceeasi perioada, înregistrate la Radioteleviziunea Romana sau în particular, cu aparate artizanale. Albumele lansate în 1997 si 1998 sunt promovate printr-o serie de concerte în vara lui 1998.

Tot în 1998, dupa o pregatire de jumatate de an, a fost pus în scena spectacolul Cantafabule (supranumit remix). Acesta consta din piesele reorchestrate ale vechiului album din 1975, alaturi de altele noi sau preluate de pe alte albume („Paparuga”) si de o serie de interludii. Partea muzicala era dublata de proiectii de film si balet pe scena. Spectacolul a fost sustinut în sase mari orase din tara. Dupa terminarea spectacolului, Ionut Contras se alatura formatiei pe post de manager (din 2004), iar mai apoi pe post de percutionist (din 2005).

Anul 1999 aduce cu sine reeditarea pe CD a albumelor Cei ce ne-au dat nume si Mugur de fluier. În luna mai apare compilatia The Best of Club A, pe care este prezenta si formatia Phoenix, cu piesa „Mica tiganiada”. În acest an, componenta formatiei se schimba. Dintre vechii membri mai raman doar Nicu Covaci si Mani Neumann, alaturi de care vor canta Tavi Colen si Alin Oprea din formatia Talisman, Lucian Cioarga (de la Taxi) la tobe si, mai tarziu, Volker Vaessen la chitara bas si Dzidek Marcinkiewicz la clape. Este lansat un maxi-single cu trei piese, intitulat Ora-hora, pe care initial fusese programata sa apara si melodia „Baba Novak”. Acest material, precum si un turneu, au prefatat albumul ce avea sa apara peste un an.

Asadar, în 2000 este scos albumul În umbra marelui urs (ortografiere gresita care avea sa fie corectata abia în 2003, la reeditare: În umbra marelui U.R.S.S., fara lansare însa). Urmeaza o serie de concerte, atat în tara cat si în strainatate, la care a fost oferit cadou, odata cu biletul, cate un exemplar reeditat al maxi-single-ului Ora-hora. Din cauza unor dificultati ivite pe parcurs, turneul din Romania a fost întrerupt la jumatate. În Germania s-a pus în vanzare si o caseta video, cuprinzand scene din concert si purtand acelasi nume: Ora-hora. De asemenea, este finalizata si o varianta în limba engleza a albumului, intitulata In the Shadow of the Big Bear si avandu-l ca solist vocal pe Malcolm J. Lewis (fostul basist al grupului Black Sabbath). Cu toate acestea, materialul nu a beneficiat de promovare din partea casei de discuri, motiv pentru care contractul a fost reziliat mai tarziu.

Tot în 2000 apare Phoenix vinil EP, un produs dedicat colectionarilor, editat exclusiv pe suport disc vinil de 7″ (17 cm), într-un numar limitat (103 exemplare). Acest material, aparut prin intermediul firmei Eugen Hoffmann S.R.L., contine sase piese reluate de pe albumul de restituiri Vremuri, anii 60… (lansat cu doi ani înainte), mai precis acele înregistrari saizeciste publicate în premiera.

2001-2007

În 2001 formatia se reuneste în componenta anilor ’70 (împreuna cu Mani Neumann) si sustine un concert privat în decembrie la Opera Nationala Bucuresti. La chitara bas va canta pentru moment Eugen Tegu. Piesa „În umbra marelui U.R.S.S.” apare pe compilatia Rockada, aparuta pe piata împreuna cu revista Fan Hits & Posters. În 2002 este sustinut un al doilea concert la Opera, de data aceasta pentru publicul larg. La chitara bas revine Ioji Kappl. În vara, Phoenix participa la Festivalul de la Mamaia cu spectacolul intitulat „A fost odata în Romania”, invitatii surpriza fiind Moni Bordeianu si Gheorghe Zamfir. Dupa acest eveniment, în octombrie, are loc un nou concert privat la Opera, dedicat celor care au sprijinit formatia de-a lungul timpului, primul dintre cele doua spectacole dedicate aniversarii a 40 de ani de activitate muzicala a formatiei. Concertul aniversar „Phoenix – 40 ani de succes” reuneste o multime de invitati surpriza: vechi membri ai formatiei (Moni Bordeianu, Kamocsa Béla, Ioan Pilu stefanovici – care nu va putea ajunge însa, Liviu Butoi, Valeriu Sepi, Costin Petrescu, Dzidek Marcinkiewicz, Volker Vaessen, Lucian Cioarga, Eugen Tegu, Alin Oprea, Tavi Colen, Ulli Brand) si invitati speciali (Gheorghe Zamfir, Malcolm J. Lewis, Jools Cooper, Sistem, Da Capo si SymPhoenix Orchestra). Acest concert a fost organizat cu sprijin din partea Guvernului Romaniei. În seara zilei de 11 octombrie 2002, timp de cinci ore, a fost sustinut cel de-al doilea concert, la Sala Polivalenta din Bucuresti, pentru publicul larg. Într-un interviu din 2002, Nicolae Covaci declara ca, daca ar fi fost lipsit de ajutorul oferit în organizarea concertului aniversar, ar fi intentionat sa puna capat activitatii formatiei Phoenix.

Tot în 2002, jurnalistul si realizatorul TV Doru Ionescu produce primele doua parti ale „Integralei Phoenix 40”, prilejuite atat de momentul jubiliar, cat si de recentele descoperiri în arhiva Televiziunii Romane. Primul episod („Anii ’60: Vremuri”, difuzat pe 29 iulie) surprinde perioada „beat” a formatiei (1962–1970), prezentand primele filmari si videoclipuri realizate între 1968 si 1969. Cei intervievati au fost Nicu Covaci, Béla Kamocsa, Mircea Baniciu, Petru Umanschi, Aurel Gherghel, Octavian si Florin Silviu Ursulescu, Florian Pittis, Paul Grigoriu, George Stanca, Camil Petrescu jr. si Doru Tufis. Al doilea episod („Anii ’70: Cei ce ne-au dat nume”, difuzat pe 12 august) trece în revista perioada anilor ’70, prezentand filmarile formatiei timisorene realizate de TVR în acea perioada. Au fost intervievati: Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Costin Petrescu, Ovidiu Lipan tandarica, textierul serban Foarta, ziaristii Petru Umanschi, Octavian si Florin Silviu Ursulescu, George Stanca si Daniela Caraman-Fotea, actorul-colaborator Florian Pittis, cercetatorul Andrei Oisteanu, operatorul si DJ-ul Adrian Valentir.

Tot în 2002, casa de discuri Quattro din Ucraina scoate pe piata un disc-pirat intitulat Music Heritage – Phoenix. Acesta cuprinde piese preluate de pe CD-urile Vremuri, anii 60… (1998) si Mugur de fluier (1999).

În 2003 este reeditat albumul În umbra marelui U.R.S.S., de data aceasta la Electrecord, avand adaugata o noua piesa („Ceata I”). De Pasti este sustinut un concert de trei ore împreuna cu formatia Humble Pie. În acest an apar urmatoarele doua episoade din „Integrala Phoenix 40”. Al treilea („Anii ’70–’80: …însa Nicolae Covaci”, difuzat pe 28 ianuarie) surprinde perioada anilor ’80 si aduce elemente inedite: interviuri în premiera cu Ioji Kappl, Moni Bordeianu, Valeriu Sepi si Paul suvagau (luate în dimineata concertului aniversar din 11 octombrie 2002), primele interviuri din ’90 cu Nicu Covaci, Mircea Baniciu si Moni Bordeianu, luate la Bucuresti si Osnabrück, noi imagini din anii ’70 (filmate de Ioan Carmazan), muzica si fotografii din anii ’80 (inclusiv Nicu Covaci cantand acasa la Mircea Florian în toamna lui 1989), primul concert Phoenix în Romania (la Festivalul Rock ’91), prima reunire a grupului de la Paris (în primavara lui 1990) si recitalul de la Festivalul de la Mamaia, editia 1992. Toate acestea sunt completate de interviuri luate în 2000 lui Nicolae Covaci si lui Ovidiu Lipan. Episodul al patrulea („Anii ’90: Fie sa renasca!”, difuzat pe 12 octombrie) este centrat pe perioada anilor ’90. Pe langa filmari private sau din arhiva TVR si interviurile cu membrii formatiei, în emisiune se mai destainuie si Dan Chisu (scenograf al ultimelor puneri în scena ale Cantafabulelor în anii ’70 si artizanul proiectelor Phoenix în primii ani ’90), Dorian Ciubuc, cel care i-a adus pentru prima data în Romania în anii ’90, dupa mai multe încercari nereusite ale altora, Anca Vijan Graterol (membra în formatie, atat în Germania, cat si la începutul anilor ’90).

Pe data de 4 aprilie 2003, cu prilejul celor 40 de ani de activitate, Nicolae Covaci primeste de la Eugen Simion, presedintele Academiei Romane, diploma „Distinctia culturala”. Florian Pittis a mentionat în repetate randuri faptul ca l-a propus pe Nicu Covaci pentru a fi ales membru al Academiei.

În 2004 este cooptat în formatie chitaristul Cristi Gram (fost membru Talisman), împreuna cu care formatia reunita începe lucrul la un nou album. Este efectuat un turneu în Canada, prilej cu care formatia scoate o compilatie promotionala intitulata Empire of Vampires, într-un numar limitat de exemplare. Aceasta contine piese de pe albumele SymPhoenix/Timisoara (1992), Aniversare 35 (1997), Vremuri, anii 60… (1998) si În umbra marelui U.R.S.S. (2003).

Pe 9 octombrie este difuzat episodul al cincilea al „Integralei Phoenix”, intitulat „Anii 2000: Anotimpul 5” si prilejuit de întalnirea underground organizata în Club A din Bucuresti, pe data de 2 octombrie 2002. Este trecuta în revista toata istoria formatiei si sunt intervievati Nicu Covaci, Mircea Baniciu, Ioji Kappl, Moni Bordeianu, Dorel Vintila Zaharia, Ovidiu Lipan tandarica, Costin Petrescu, Mani Neumann, Corneliu „Schwartz” Calboreanu, Octavian si Florin Silviu Ursulescu, Aurel Gherghel si Dan Chisu. Ca element inedit, sunt prezentate cateva fragmente audio dintr-o emisiune de la Radio Europa Libera (datate 1970), în care Cornel Chiriac discuta cu Moni Bordeianu despre cenzura unor piese Phoenix din anii ’60.

În 2005 formatia organizeaza un turneu în Statele Unite ale Americii, prilej cu care va edita o compilatie special pentru fanii de acolo, intitulata Go West. Pe aceasta vor aparea piese ale formatiei cantate doar în limba engleza, între care doua în premiera, ce aveau sa apara pe albumul lansat în toamna aceluiasi an. În tara, formatia sustine un concert la Sala Palatului, pe data de 22 mai, pentru ajutorarea sinistratilor din Timis care fusesera afectati de inundatii.

Pe 21 octombrie 2005 Phoenix lanseaza albumul Baba Novak printr-un concert la Sala Palatului. Acest concert va fi înregistrat si lansat un an mai tarziu pe DVD-ul intitulat Live at Sala Palatului, cu prilejul turneului de promovare a noului album. Piesele „Mila 2 de langa 3” si „Zori de zi” au beneficiat de videoclipuri regizate de Tudor Gramescu.

În 2006 se desfasoara turneul de promovare a albumului Baba Novak, sustinut în perioada 11–25 octombrie în zece orase din Romania (Constanta, Braila, Brasov, Pitesti, Craiova, Arad, Cluj-Napoca, Bistrita, Iasi si Bucuresti). Fiecare spectator a primit, pe langa biletul de intrare, un video-CD promotional continand videoclipurile „Zori de zi” si „Mila 2 de langa 3”, precum si doua piese din concertul de lansare a albumului („Andrii Popa” si „Baba Novak”). Filmarile TVR prilejuite de acest turneu au constituit materialul pentru un documentar difuzat în doua parti pe 1 decembrie 2006. Pe 27 noiembrie, Jurnalul National scoate o editie de colectie dedicata formatiei si intitulata „Legenda Phoenix”.

În februarie 2007, poetul si regizorul de teatru Victor Carcu lanseaza la o editura din Germania textul operei rock Mesterul Manole, ilustrat cu schitele originale ale lui Valeriu Sepi.

Covaci se numara printre invitatii ce participa la realizarea dublului album Cei ce vor fi al formatiei Iris, lansat cu ocazia împlinirii a trei decenii de activitate. În acest context, liderul Phoenix înregistreaza alaturi de Iris piesa „O mie de întrebari”.

La începutul toamnei, Mircea Baniciu paraseste formatia din motive personale, fiind înlocuit cu Bogdan Bradu. Acesta din urma mai cantase alaturi de formatie si la începutul anilor 2000, în lipsa lui Baniciu.

Sunt reeditate albumele nouazeciste Symphoenix/Timisoara si Aniversare 35. Editiile noi au o grafica diferita fata de cele initiale si au aparut sub egida propriei case de discuri, Phoenix Records. În 5 noiembrie 2007, apare compilatia Cantece interzise/Cenzurat, distribuita cu ziarul Jurnalul National. Compilatia contine o piesa Phoenix needitata anterior – „Visina”, într-o versiune live din 1971. Aceasta piesa facea parte din materialul pentru albumul Cei ce ne-au dat nume, însa a fost interzisa la vremea respectiva si astfel nu a mai aparut pe disc.

Pe data de 12 noiembrie 2007, Nicolae Covaci, Florin Bordeianu, Josef Kappl, Manfred Neumann, Bogdan Bradu, Ionut Contras si Cristi Gram sunt decorati de catre presedintele Traian Basescu cu „Meritul cultural în grad de cavaler”, în vreme ce Ovidiu Lipan tandarica, avand deja aceasta distinctie, este înaintat la gradul de ofiter.

Pe data de 19 noiembrie 2007 Phoenix sustine în sala mare a Teatrului National din Bucuresti concertul aniversar de 45 de ani „Phoenix & Friends – 100% Unplugged”. Acesta este acustic, potrivit unui proiect mai vechi, si îi are ca invitati pe Johnny Raducanu, Gheorghe Zamfir, Dumitru Farcas, Moni Bordeianu, Marius Mihalache, Stelu Enache, Ludovic Orban, Tavi Colen, acordeonistul Dan Zahan din Turda si Cvartetul Passion. În paralel, Nicu Covaci realizeaza o expozitie cu lucrari de arta ale sale în foaierul teatrului. Cu o parte din banii stransi în urma acestui eveniment urmeaza sa fie constituita o „bursa Phoenix” acordata unei persoane merituoase pentru a studia la Institutul SAE din Köln si a deveni inginer de sunet cu atestare la nivel european. Al doilea concert ce marcheaza 45 de ani de activitate a formatiei, „Phoenix & Friends – Live la Sala Palatului”, are loc pe 7 decembrie si reprezinta o incursiune cronologica în istoria Phoenix-ului. Tot acum, apare compilatia 45 ani de muzichie, alcatuita din piese extrase de pe CD-urile SymPhoenix/Timisoara, Evergreens si Aniversare 35.

2008–2017

În 2008 realizatorul TV Doru Ionescu realizeaza episodul al saselea al „Integralei Phoenix”, intitulat „Apocalipsa dupa Phoenix: Baba Novak”, care se concentreaza pe pregatirea, lansarea si turneul aferent ale albumului Baba Novak, si pe cele doua spectacole-eveniment „Phoenix 45 de ani”. Josef Kappl si Mani Neumann parasesc definitiv Phoenix-ul. Cei doi sunt înlocuiti de Volker Vaessen (bas) si Dzidek Marcinkiewicz (clape).

Nicu Covaci apare pe DVD-ul Folk You 2007 (lansat cu Jurnalul National pe 4 august 2008) cu piesa „The Measure of a Man”. Aceasta a fost înregistrata în concert, alaturi de tanarul Silvan Stancel, în cadrul editiei a treia a Festivalului Folk You! de la Vama Veche. Casa de discuri Electrecord, în colaborare cu Phoenix Records, reediteaza albumele Cei ce ne-au dat nume, Mugur de fluier, Cantafabule si Vremuri, anii 60….

Pe 1 noiembrie 2008, la clubul „Silver Church” din Bucuresti, are loc concertul de lansare a unui nou album de creatie, Back to the Future…, realizat împreuna cu Moni Bordeianu. Materialul contine piese mai vechi, majoritatea neînregistrate anterior, compuse de catre Bordeianu (unele împreuna cu Covaci). Pe acest disc apare si o versiune reorchestrata a celei mai vechi piese din repertoriul formatiei – „stiu ca ma iubesti (si tu)”. Pe 17 noiembrie, Jurnalul National lanseaza o noua editie de colectie dedicata grupului Phoenix, de data aceasta însotita de un CD compilatie cu 18 piese.

În 2009 este realizat un videoclip la piesa „Touché, Touché” de pe Back to the Future…. Clipul este regizat de Cristian Radu Nema si este inclus pe editia reeditata a albumului. Pe 1 martie, formatia sustine un concert la Sala Olimpia din Timisoara, cu scopul de a promova discul lansat în anul precedent. Pe 7 martie 2009, are loc în Capitala concertul „Ora-hora”, prilej cu care formatia este invitata în emisiunea Timpul chitarelor (TVR 2), unde Nicu Covaci vorbeste despre reluarea unui proiect mai vechi de-al sau, cu influente celtice – AnteMiorita. Sunt prezentate, în avanpremiera, fragmente ale unor piese ce urmeaza sa faca parte din AnteMiorita: „Cimpoiul fermecat” si „Asgard”. Solistul principal al noului proiect urmeaza sa fie Bogdan Bradu, în timp ce Cristi Gram va avea un rol important în orchestrarea noilor compozitii.

Phoenix apare pe albumul video Timpul chitarelor, scos pe piata sub forma unui DVD ce cuprinde o selectie cu filmari din arhiva Televiziunii Romane, ilustrand cele mai reprezentative nume din istoria rock-ului si folk-ului romanesc. Cele trei filmari ce apartin grupului timisorean, prezente pe acest material, sunt „Vremuri”, „Totusi sunt ca voi” (din perioada „beat”) si „Andrii Popa” (videoclip din perioada „etno”, filmat în Studiourile Buftea).

Pe 1 decembrie 2009, de Ziua nationala a Romaniei, are loc la Sala Palatului premiera spectacolului Sinteza Rapsodia—Anotimpurile, proiect de rock simfonic ce combina suita „Ciclul anotimpurilor” de pe albumul Cei ce ne-au dat nume cu Rapsodia romana nr. 1 în La major a lui George Enescu. Unul dintre invitati este Bogdan Muntenita, solist cu care formatia va colabora si în anii urmatori.

Pe 27 mai 2010, la Opera Romana are loc concertul „Phoenix Classics”, ce presupune colaborarea cu Orchestra Simfonica Bucuresti (condusa de dirijorul Daniel Jinga). Urmeaza turneul „SymPhoenix”, în parte acustic, care prilejuieste revenirea formatiei la Timisoara: spectacolul „SymPhoenix” se desfasoara în Parcul Rozelor, pe 24 iunie 2010, formatia fiind acompaniata de Filarmonica Banatul din Timisoara. Pe 28 august, Phoenix participa la Festivalul Peninsula de la Targu Mures, unde grupul timisorean urca pe aceeasi scena cu Europe si cu colegii de generatie de la Omega, trupa maghiara înfiintata tot în 1962. Covaci renunta la Ionut Contras. Este publicata cartea Blues de Timisoara, o autobiografie de Béla Kamocsa, lucrare ce contine, între altele, o istorie a perioadei saizeciste a Phoenix-ului.[68]

Pe 29 martie 2011 se desfasoara un nou concert simfonic „unplugged” la Opera Nationala Bucuresti, ce faciliteaza înca o colaborare cu Orchestra Simfonica Bucuresti. De data aceasta, participa si corul Accustic. Covaci produce un videoclip pentru piesa „În umbra marelui U.R.S.S.”. În aceasta perioada, liderul Phoenix declara pentru presa ca a demarat un nou proiect, Radacini, despre care precizeaza: „Pentru prima oara în cincizeci de ani, Ministrul culturii mi-a oferit sprijin pentru proiectul la care lucrez acum. La fel, Ministrul mediului sustine initiativa bazata pe ideea legaturii noastre vitale cu natura.” Tot acum, este readusa în atentia publicului opera AnteMiorita, programata sa constituie proiectul principal al formatiei pentru anul urmator: „«Radacinile» este proiectul de finalizat pe anul acesta, iar dupa aceea, începand de anul viitor, voi lucra la «AnteMiorita», cu ocazia împlinirii celor 50 de ani de Phoenix.” Formatia este invitata pentru a doua oara în emisiunea Timpul chitarelor (TVR 2), Volker Vaessen fiind suplinit temporar de Iulian Vrabete, basistul de la Holograf.

În 2012 Ovidiu Lipan tandarica paraseste definitiv formatia. Covaci îl înlocuieste cu Ionut Micu, fostul tobosar de la grupurile Interitus Dei, Krypton si Talisman.

Anul 2012 a însemnat aniversarea a jumatate de secol de activitate a legendarului grup timisorean ce la început s-a numit Sfintii. Evenimentul jubiliar se desfasoara la Ateneul Roman, pe data de 5 decembrie, printre invitatii de marca numarandu-se Mircea Albulescu, Gheorghe Zamfir, Grigore Lese, Vlad Mirita, Marius Mihalache, Adrian Naidin, Valeriu Sepi, Bogdan Muntenita, alaturi de rapsozi populari, un cor de copii, noi tineri instrumentisti, plus bateristul din perioada 1967–1970, Dorel Vintila Zaharia. Evenimentul marcheaza începerea colaborarii cu violonista C. Kiseleff, absolventa de studii muzicale clasice si fosta eleva a lui Gabriel Croitoru si Mircea Tiberian. În 20 decembrie, concertul aniversar este sustinut si la Timisoara, în fosta Piata Operei. Tot acum apare pe piata 50 ani: Best of Phoenix 1962–2012, un disc vinil, în editie limitata, despre care Nicu Covaci spunea: „Este un produs de înalta clasa, ce se adreseaza în primul rand colectionarilor si fanilor din «aripa dura» a Pasarii Phoenix.”

În iunie 2013, în cadrul unei emisiuni televizate, este prezentata o piesa (cu Bogdan Muntenita la voce) din opera AnteMiorita. Pe 28 octombrie 2013, în clubul „Silver Church” din Bucuresti, se desfasoara concertul „Phoenix International”, fiind lansat si un CD compilatie cu acelasi nume. Atat concertul, cat si discul se axeaza în special pe creatiile în limba engleza din repertoriul Phoenix, compuse preponderent în perioada de exil din Germania Federala. Participa, în calitate de invitati, Moni Bordeianu, Bogdan Muntenita (solisti vocali), C. Kiseleff si Teodor Tomulescu (viori).

2014 aduce schimbari masive de componenta. La începutul anului solistul Bogdan Bradu se retrage din Phoenix, în urma unei decizii personale de a renunta la muzica rock si de a se întoarce la prima si marea lui dragoste – opera. În februarie, Cristi Gram paraseste si el Phoenix-ul, la un deceniu dupa ce s-a alaturat formatiei. Plecarea lui Gram s-a ivit din cauza unei dispute cu Covaci, acesta reprosandu-i chitaristului colaborarea cu supergrupul Pasarea Rock, înfiintat de Mircea Baniciu, Josef Kappl si Ovidiu Lipan. Tot în 2014, în primavara, C. Kiseleff îsi întrerupe activitatea în Phoenix. În acest context, Covaci reîntregeste formula cu Costin Adam (solist vocal), Dan Albu (chitara) si Sergiu Corbu Boldor (vioara, blockflöte), cu care repeta piesele vechi într-un cantonament la Azuga. În luna mai apare maxi-single-ul Asgard, ce contine piesa omonima, „Vino, tepes!” „Nevermind” si „Nunta”. Acestea sunt primele înregistrari oficiale cu Costin Adam, noul vocalist. În vara, Ionut Micu este înlocuit cu Flavius Hosu, un tobosar de doar 13 ani, iar chitaristul Andrei Cerbu (11 ani) canta ocazional cu Phoenix. În urma a doua cantonamente a cate o luna, la Sinaia si Mangalia, sunt definitivate piesele pentru un nou album ce are ca tema principala voievozii si regii care au luptat pentru tara împotriva dusmanilor. Pe 16 octombrie are loc un concert în Beraria H din Capitala, concomitent cu aparitia unui maxi-single promotional cu trei piese, ce prefateaza noul album. Covaci întrerupe colaborarea cu Dan Albu si cu Sergiu Corbu Boldor si îi coopteaza pe Andrei Cerbu si Marc Alexandru tint, ambii la chitara.

Noul album se numeste Vino, tepes! si este lansat în cadrul unui concert pe 6 decembrie la Palatul National al Copiilor. Odata cu acest album, apar pe piata doua volume, scrise de Nicolae Covaci, despre istoria formatiei: Phoenix: Însa eu, o pasare… si Phoenix: Giudecata înteleptilor. Primul reprezinta reeditarea cartii Phoenix, însa eu…, publicata initial în 1994, si prezinta istoria grupului timisorean de la înfiintare pana la plecarea clandestina în Germania de Vest în 1977. Al doilea volum reprezinta o lucrare noua, în care Covaci relateaza povestea Phoenix de dupa 1977. Ambele volume apar la Editura Integral. În anul urmator, la aceeasi editura, apare a treia editie (dupa cele din 1976 si 1994) a volumului Texte pentru Phoenix. Acesta reuneste versurile scrise de poetul serban Foarta (în colaborare cu Andrei Ujica) pentru Cantafabule. Este filmat un videoclip pentru piesa care da numele discului Vino, tepes!.

Periplul chitaristilor de pe parcursul ultimului an ia sfarsit în a doua jumatate a lui 2015, odata cu revenirea lui Cristi Gram. În 5 noiembrie, pe fondul protestelor de strada generate de tragedia de la Colectiv, este înregistrata piesa „Fie sa renasca”, în fapt o varianta refacuta a melodiei „Phoenix” de pe Cantofabule.

Pe 16 martie 2016 este organizat „Arhaic Rock”, un concert Phoenix, în care, alaturi de instrumentele specifice rock-ului, îsi gasesc locul violoncelul si cateva instrumente traditionale precum tulnicul, toaca, buciumul sau cavalul. Participa Adrian Naidin (violoncel), Maria Casandra Hausi (voce), alaturi de doi tineri muzicieni – Roxana Zanga si Daath Yug – ce au înfiintat Drum’n’Flute, un proiect de muzica etno rock interpretata cu instrumente traditionale romanesti si avand ca punct de plecare compozitia „Strunga” a lui Nicu Covaci. Este publicata cartea Nebunul cu ochii închisi. Mony Bordeianu în dialog cu Doru Ionescu, o biografie a primului vocalist al grupului timisorean.

În 2017 Phoenix împlineste 55 de ani, moment marcat de spectacolul „Phoenix & Friends Rock Edition”, desfasurat la Arenele Romane din Bucuresti, pe 19 aprilie, chiar în ziua în care Nicu Covaci face 70 de ani. Evenimentul aduce pe scena, alaturi de membrii Phoenix, o serie de invitati din zona rock-ului: Dan Andrei Aldea, Calin Pop (Celelalte Cuvinte), Roman Iagupov (Zdob si Zdub), AG Weinberger, Rares Totu, Alin Oprea (Talisman), Crivat si Luparul (Bucovina), Trooper, Bogdan „Bodo” Marin (Proconsul), Eugen Mihaescu si Gabriel „Gurita” Nicolau (Krypton), Tavi Iepan (Rezident EX), solistii Moni Bordeianu, Bogdan Bradu si Malcolm J. Lewis, veteranul tobosar Dorel Vintila Zaharia, dar si tinerii chitaristii Flavia Staicu si Andrei Cerbu (amandoi în varsta de 14 ani). Pe 2 iunie, în Piata Libertatii din Timisoara, un al doilea concert aniversar „Phoenix & Friends 55 de ani”, îi aduce pe scena, langa veterana trupa, pe invitatii Moni Bordeianu, Bogdan Bradu, Bogdan Muntenita, Valeriu Sepi si Titi Dragomir, plus doua formatii locale: All Friends Band si Vest Phoenix Cover.

Apare o noua carte semnata Nicu Covaci: 55 de ani de Phoenix în 21 de interviuri. Pe 7 octombrie 2017 este difuzat episodul al saptelea al „Integralei Phoenix”, intitulat „stiu ca ma iubesti si tu… Vlad tepes!” (realizator Doru Ionescu, TVR). Episodul acopera perioada 2008–2014, prezentand lansarea discului Back to the Future…, aparitiile în emisiunea Timpul chitarelor (2009 si 2011), proiectele live „Rapsodia I/Cei ce ne-au dat nume”, „Phoenix Classics” si „SymPhoenix”, jubileul de la Ateneul Roman din decembrie 2012, încheindu-se cu pregatirea albumului Vino, tepes!. Covaci întrerupe colaborarea cu Volker Vaessen si reface formula cu Vlady Sateanu (chitara bas) si Lavinia Sateanu (vioara).

2018–prezent

Pe 28 ianuarie 2018 are loc evenimentul „Eminescu, eternul Phoenix” la Palatul Noblesse din Bucuresti,[88] unde, alaturi de Phoenix (care sustine un microrecital), mai participa jurnalistul Doru Ionescu, eminescologul George Anca si solistul Stelu Enache. Cu aceasta ocazie apare CD-ul Eminescu, eternul Phoenix, distribuit împreuna cu o brosura despre prezenta versurilor lui Eminescu în muzica rock/folk romaneasca.

Este reluat proiectul Sinteza Rapsodia—Anotimpurile, ce a avut premiera în decembrie 2009. Turneul national „Sinteza – Rapsodia” începe pe 10 februarie 2018, la Iasi,[89] si se încheie pe 4 ianuarie 2019, la Bucuresti.[90] În aceasta perioada, Phoenix a avut si alte proiecte, precum un nou concert „Arhaic Rock”, organizat pe 16 octombrie 2018.[91] „Sinteza – Rapsodia” constituie primul turneu într-o formula noua, renascuta, „cea mai buna pe care Phoenix a avut-o vreodata”, conform liderului Nicu Covaci.[92] Astfel, alaturi de acesta, îi gasim pe oradeanul Vlady Sateanu la bas, sotia lui – Lavinia Sateanu – la vioara, Cristi Gram la chitara, solistul Costin Adam si tanarul tobosar Flavius Hosu. Covaci renunta la Dzidek Marcinkiewicz.

Este publicata cartea Între Phoenix si… Le Corbusier. Costin Petrescu în dialog cu Nelu Stratone, o biografie a arhitectului–muzician Costin Petrescu, membru Phoenix între 1972–1975 si participant la înregistrarea legendarelor albume Cei ce ne-au dat nume si Mugur de fluier.

În aprilie 2019, în cadrul emisiunii Muzica si Radio realizata de Lenti Chiriac si difuzata de Radio Romania Actualitati, Cristi Gram a anuntat ca formatia lucreaza la doua albume ce se afla în curs de imprimare în studio: primul este constituit de materialul proiectului Sinteza Rapsodia—Anotimpurile, iar al doilea este reprezentat de reînregistrarea în formula actuala si cu un sunet modern a zece dintre cele mai cunoscute hit-uri Phoenix. Tot acum, Gram reaminteste de opera rock AnteMiorita, pe care formatia o are în vedere în continuare pentru a fi imprimata în studio si pusa în scena. Dintre hit-urile reînregistrate, „Jocul” este difuzat în premiera la 20 noiembrie, pe Rock FM, în cadrul emisiunii Rock Driver, realizata de Cristian Hrubaru.

Pe 31 august 2019 apare albumul de restituiri The 80s, editat sub forma unui CD promotional. Materialul acopera perioada de exil a formatiei, din Germania Federala, incluzand piese compuse si înregistrate de Covaci, dupa ce acesta a fost parasit de colegii sai din formula în care grupul a fugit din Romania în 1977. Majoritatea cantecelor incluse pe The 80s apar pentru prima oara pe suport compact disc. Alaturi de melodiile reluate de pe LP-ul Transsylvania (1981) si de pe discurile single Ballade for You/The Lark (1987) si Tuareg/Mr. G’s Promises (1988), CD-ul mai contine sase piese din arhiva personala a lui Covaci, publicate în premiera în variantele lor originale („Empire of Vampires”, „The Tale of Baba Novak”, „Morning Light”, „Running”, „Bounty Man”, „I Need a Friend”) si o înregistrare live din 1980 a melodiei „Strunga”.[96] Concomitent cu publicarea albumului de restituiri The 80s, apare si o varianta reeditata a compilatiei Phoenix International (2013). Ambele CD-uri sunt realizate cu sprijinul DB Schenker care devine partenerul logistic oficial al trupei.

În prima jumatate a lunii octombrie 2019, formatia sustine un mini-turneu în Canada, în patru mari orase: Toronto (5), Montréal (6), Calgary (11) si Vancouver (12),[99] iar apoi se întoarce în Romania pentru a demara un nou turneu, „Fie sa renasca”, ce cuprinde 12 orase. Patru concerte au loc la finalul lui octombrie, la Galati (26), Brasov (29), Cluj-Napoca (30) si Sibiu (31), iar restul de opt concerte se desfasoara pe parcursul lui noiembrie: Vaslui (6), Iasi (7), Buzau (12), Braila (13), Oradea (16), Arad (17), Constanta (21) si Ploiesti (22).

Pe 23 noiembrie este lansata cartea Nicolae Covaci – Pictorul. Aceasta prezinta în premiera peste 100 de fotografii cu lucrari de pictura si sculptura realizate de-a lungul timpului de liderul Phoenix. Albumul este structurat în zece sectiuni si are 116 pagini. Pe langa comentariile scrise ale lui Covaci, cartea include si 12 coduri QR, care conecteaza paginile volumului tiparit cu mediul online, fiind astfel prima carte hibrida (smart-book) din domeniul artelor plastice, publicata în Romania si, probabil, în lume. Pe 15 decembrie, la Arenele Romane, Phoenix urca din nou pe scena în fata publicului bucurestean, cu prilejul concertului „Fie sa renasca”, care încheie turneul omonim. În preambulul recitalului Phoenix, canta Riot Monk din Baia Mare, formatia anglo-spaniola White Coast Rebels si Latvian Blues Band din Riga, în timp ce Maria Casandra Hausi si Bogdan Muntenita participa ca invitati.

Anul 2020 aduce cu sine mult mai putine spectacole din cauza pandemiei de coronavirus. Au loc doar cateva concerte, cele mai importante fiind „Phoenix Classics” (pe 22 ianuarie, la Hard Rock Cafe), „Rock 100% romanesc” (pe 11 septembrie, la Teatrul de vara „M. Eminescu”, împreuna cu Trooper), în timp ce „Fie sa renasca” (reprogramat pe 11 noiembrie, în clubul bucurestean Quantic) este anulat. Pe 19 aprilie, cu ocazia aniversarii a 73 de ani de viata, membrii formatiei îi dedica lui Nicu Covaci cantecul „Mugur de fluier”, într-o noua înregistrare, efectuata de fiecare de acasa.

În august si septembrie 2020 apar doua casete audio, editate de catre colectionarul de discuri Remus Miron (Lektronikumuz) din Brasov, sub egida DJs Techno Conference (DTC). Prima, publicata sub numele Phoenix Remastered Tape si într-o editie limitata, reprezinta o remasterizare a compilatiei Formatia „Phoenix”, lansata initial de Electrecord în 1975. A doua este o reeditare, de asemenea remasterizata, a albumului Cantafabule si contine cateva piese suplimentare fata de materialul original: doua interludii extrase din proiectul Cantafabule remix, melodia „Omule, cine esti tu?” (de pe LP-ul Formatii de muzica pop 1), respectiv „Culegatorul de melci” si o bucata de peste 7 minute (needitate anterior) din opera rock Omul 36/80 (1969). În februarie 2021 apare a treia caseta audio, Agentul straniu – Remastered Tape, ce contine coloana sonora a filmului Agentul straniu (1974, regia: Savel stiopul). La aceasta au contribuit compozitorii Edmond Deda si Harry Maiorovici, împreuna cu formatiile Phoenix si Rosu si Negru. În afara de coloana sonora propriu-zisa, caseta include cateva vechi piese rock romanesti, needitate anterior pe vreun suport, între care si „Bun e vinul ghiurghiuliu” (1965), una din primele prelucrari folclorice ale grupului Phoenix, extrasa din arhiva Radio.

„Phoenix Classic” (Quantic Club, 30 iunie) deschide sezonul concertistic pentru anul 2021. Astfel, sunt programate doua spectacole „SymPhoenix”, alaturi de Orchestra Simfonica Bucuresti, pe 8 si 10 iulie, primul în Capitala (la teatrul de vara din Parcul Herastrau), iar al doilea la Constanta (amanat din cauza neterminarii la timp a lucrarilor de modernizare la Teatrul de vara „Soveja”). Dupa alte doua concerte, unul la Rasnov, pe 31 iulie, celalalt la Sighisoara, în ziua urmatoare, în închiderea festivalului medieval din oras, seria „SymPhoenix” continua cu spectacole la Bacau (Teatrul de vara „Radu Beligan”, 11 septembrie, alaturi de Filarmonica „Mihail Jora”), apoi la Craiova (amfiteatrul din Parcul Nicolae Romanescu, 17 septembrie, cu Filarmonica Oltenia). Dirijorul celor doua orchestre pentru aceste evenimente de rock simfonic este Bogdan Voda. Pe 19 septembrie, Phoenix revine în clubul Quantic din Bucuresti cu prilejul concertului „Transhumanta” (la care mai ia parte si trupa Bucovina).