Sumar

Muzica latina (portugheza si spaniola: música latina) este un termen folosit de industria muzicala ca o categorie arbitrara generala pentru diferite stiluri de muzica din America Latina, Spania, Portugalia si Statele Unite, inspirate de mai vechi din America Latina, Spaniola si Genuri muzicale portugheze, precum si muzica cantata în limba spaniola si/sau portugheza.

De la sfarsitul anilor 1990, Statele Unite au avut o populatie în crestere substantiala de „latinos”, un termen popularizat înca din anii 1960 din cauza utilizarii gresite si confuze a termenului „spaniola” si a termenului mai propriu, dar mai putin popular „hispanic”. Industria muzicala din Statele Unite a început sa se refere la orice tip de muzica cu voce spaniola ca „muzica latina”. În conformitate cu aceasta definitie, spaniola cantata în orice gen este clasificata drept „latina”. La randul sau, acest lucru a facut, de asemenea, ca artistii din Spania sa fie etichetati drept „latini”, deoarece canta în aceeasi limba.

Recording Industry Association of America (RIAA) si revista Billboard folosesc aceasta definitie a muzicii latine pentru a urmari vanzarile de discuri în limba spaniola în Statele Unite. Cu toate acestea, Billboard considera ca un artist este „latin” daca canta în spaniola sau portugheza. RIAA a initiat „Los Premios de Oro y Platino” („Premiile de aur si platina” în spaniola) în 2000 pentru a certifica vanzarile de albume si single-uri de muzica latina sub un prag diferit de certificarile sale standard. Billboard îsi împarte topurile de muzica latina în trei subcategorii: pop latin, mexican regional si tropical. O a patra subcategorie a fost adaugata în cele din urma la mijlocul anilor 2000 pentru a aborda ascensiunea genurilor de muzica urbana latina, cum ar fi hip hop si reggaetonul latin.

Anii 40’–50′

Termenul de „muzica latina” provine din Statele Unite datorita influentei tot mai mari a latino-americanilor pe piata muzicala americana, pionieri noti printre care Xavier Cugat (1940) si Tito Puente (1950) si apoi accelerandu-se în deceniile ulterioare. Dupa cum a explicat un autor popularitatea în crestere din anii 1940: „America Latina, singura parte a lumii care nu a fost cuprinsa de cel de-al Doilea Razboi Mondial, a devenit un subiect preferat pentru cantece si filme pentru americanii care doreau pentru moment sa uite de conflagratie”. Propaganda din timpul razboiului pentru „politica de buna vecinatate” a Americii a sporit si mai mult impactul cultural. Pérez Prado este compozitorul unor piese celebre precum „Mambo No. 5” si „Mambo No. 8”. În apogeul miscarii mambo în 1955, Pérez a ajuns pe primul loc în topurile americane cu o versiune cha-cha-chá a „Cherry Pink and Apple Blossom White”. El manisero, cunoscut în engleza drept The Peanut Vendor, este un son-pregón cubanez compus de Moisés Simons. Împreuna cu „Guantanamera”, este probabil cea mai faimoasa piesa muzicala creata de un muzician cubanez. „The Peanut Vendor” a fost înregistrat de peste 160 de ori, a vandut peste un milion de copii ale partiturii si a fost primul single de 78 rpm de muzica cubaneza vandut de milioane.

Anii 60′

Bossa nova braziliana s-a raspandit în America Latina si a devenit ulterior un trend international, condus în special de Antônio Carlos Jobim. Rock en español a devenit popular în randul generatiei mai tinere de latini din America Latina, incluzand în special trupe argentiniene precum Almendra. Chitaristul mexican-american de rock latino Carlos Santana si-a început deceniile de popularitate. Sfarsitul anilor 60 venea boogaloo boom, iar muzicieni boogaloo precum Pérez Prado, Tito Rodríguez si Tito Puente au lansat single-uri si albume boogaloo. Majoritatea celorlalte grupuri erau muzicieni tineri precum Pucho & His Latin Soul Brothers si Joe Bataan.

Exemplele timpurii de boogaloo au fost muzica din 1966 de Richie Ray si Bobby Cruz. Cel mai mare hit boogaloo al anilor ’60 a fost „Bang Bang” al sextetului Joe Cuba în 1966. Hiturile altor grupuri au inclus „Boogaloo Blues” de Johnny Colón, „I Like It like That” (1967) de Pete Rodríguez.

Anii 70′

Muzica salsa a devenit genul dominant al muzicii tropicale în anii 1970. Fania Records a fost creditata pentru popularizarea muzicii salsa, cu trupe precum Rubén Blades, Héctor Lavoe si Celia Cruz extinzand audienta. La sfarsitul anilor 1970, un aflux de baladisti din Spania, precum Julio Iglesias, Camilo Sesto si Raphael si-au stabilit prezenta în topurile muzicale atat în America Latina, cat si pe piata latina din SUA. În 1972, Festivalul OTI a fost înfiintat de Organizatia de Telecomunicaciones de Iberoamérica ca un concurs de compozitie pentru a conecta tarile ibero-americane (America Latina, Spania si Portugalia). Ramiro Burr de la Billboard a mentionat ca concursul a fost considerat a fi „cel mai mare si mai prestigios festival de compozitie din lumea muzicii latine”.

Anii 80′

În anii 1980, balada latina a continuat sa fie principala forma de muzica pop latina, cu Juan Gabriel, José José, Julio Iglesias, Roberto Carlos si José Luis Rodríguez dominand topurile. Muzica salsa si-a pierdut din actiune, iar stilul sau muzical s-a schimbat la un ritm mai lent, cu mai mult accent pe versurile romantice. Aceasta a devenit cunoscuta drept era salsa romantica.

Anii 90′

Muzica bolero a cunoscut o renastere a popularitatii în randul publicului mai tanar. Cantaretul mexican Luis Miguel a fost creditat pentru interesul reînnoit datorita succesului albumului sau, Romance (1991), o colectie de clasice acoperite de artist. La mijlocul anilor 1990, muzica pop latina a fost dominata de artisti mai tineri, cum ar fi fostul elev de Menudo Ricky Martin, adolescenta columbiana Shakira si fiul lui Julio, Enrique Iglesias. Aproximativ în aceeasi perioada, artisti din Italia precum Eros Ramazzotti, Laura Pausini si Nek au trecut cu succes în domeniul muzicii latine înregistrand versiuni în limba spaniola ale cantecelor lor. În domeniul regional mexican, Tejano a devenit cel mai proeminent gen. Selena a contribuit la împingerea muzicii Tejano pe piata mainstream cu albumele sale Entre a Mi Mundo (1992) si Amor Prohibido (1994), desi popularitatea genului a scazut dupa uciderea ei în 1995. În domeniul muzicii tropicale, merengue, care a castigat atentia în Anii 1980, a rivalizat cu salsa în popularitate.

Anii 2000′

La mijlocul anilor 2000, reggaetonul a devenit popular pe piata mainstream, Hector „El Father” Tego Calderon, Daddy Yankee, Don Omar si Wisin & Yandel considerati a fi frontierele genului. Pe scena muzicii tropicale, muzica bachata a devenit populara în domeniu, artisti precum Monchy & Alexandra si Aventura gasind succes în zonele urbane din America Latina. Banda a fost genul dominant în domeniul muzical regional mexican.

Anii 2010′

La începutul deceniului, domeniul muzicii latine a devenit dominat de ritmuri up-tempo, inclusiv electropop, reggaeton, urbano, banda si bachata contemporana, pe masura ce baladele si croonerii latino au cazut din favoarea programatorilor de radio latini din SUA. Streaming-ul a devenit forma dominanta de venituri în industria muzicii latino din Statele Unite, America Latina si Spania. Latin trap a castigat atentia generala la mijlocul anilor 2010 cu artisti noti precum Ozuna, Bad Bunny si Anuel AA. În mai 2013, Christina Aguilera a aparut pe coperta cantaretului mexican Alejandro Fernández a piesei „Hoy Tengo Ganas de Ti” de pe albumul sau Confidencias. Muzica latina a reprezentat 9,4% din toate albumele ascultate în SUA în 2018, depasind pentru prima data genul de muzica country.

Statele Unite

Originile muzicii latino în Statele Unite datează din anii 1930 cu Rhumba. Rhumba a fost proeminentă cu dansul de sală în stil cubanez în anii 1930, dar nu a fost mainstream.[56] Abia în anii 1950 și 1960, muzica latină a început să se împletească cu cultura americană. Muzica latină începe să devină mainstream în SUA, deoarece artiștii latini fac echipă cu artiști vorbitori de engleză. În 2017, o melodie numită „Despacito” de Justin Bieber, Luis Fonsi și Daddy Yankee a avut 4,5 miliarde de vizualizări pe YouTube. În 2017, șase dintre primele zece melodii vizionate pe YouTube prezintă artiști latini. Cântecul a fost începutul pentru boom-ul muzicii latine în Statele Unite. Unele dintre cele mai populare forme de muzică latină sunt Salsa, Bachata, muzica regională mexicană, Tango, Merengue, Latin Pop și Reggaeton. Astăzi, reggaetonul este un stil foarte popular care combină reggae-ul și hip-hop-ul american. Unii dintre cei mai populari artiști astăzi sunt Daddy Yankee, Melymel, J Balvin și Nicky Jam. În 2018, muzica latină a ocupat locul al doilea în totalul fluxurilor video, cu o cotă de piață de 21,8%. Ascultătorii de muzică latină tind să fie mai tineri, mai cunoscători de tehnologie, sugerează 95% din muzica latină care provine din streaming, potrivit Jeff Benjamin.

Imigrația și globalizarea au făcut ca muzica latină să crească vertiginos în popularitate. Din punct de vedere istoric, Statele Unite și Marea Britanie au avut control asupra industriei muzicale, dar internetul și tehnologia au permis diversificarea și muzica locală să devină mai proeminentă în întreaga lume. Progresele tehnologice au permis să înflorească servicii de streaming care oferă o mare varietate de muzică fără a fi nevoie să plătiți pentru fiecare melodie/album în parte. Creșterea numărului de artiști latini care lucrează cu artiști americani vorbitori de limbă engleză a făcut ca melodii precum Ritmo ale unei trupe americane, The Black Eyed Peas și J Balvin, un cântăreț latin, să fie numărul unu în topul Hot Latin Songs al billboardului. Această creștere a făcut ca veniturile din vânzările de muzică latină în SUA să crească de la 176 milioane la 413 milioane de dolari în 2018. Din 2016 până în 2017, cantitatea de melodii latino de pe billboardul hot 100 a crescut de la patru la 19. Muzica latină a depășit Country și EDM în ceea ce privește vânzările de albume în SUA în 2018. Această tendință a făcut ca muzica pop din SUA să adopte anumite stiluri din muzica latină. Acest lucru îi face pe unii experți să se întrebe dacă genurile latine mai puțin populare vor deveni mai de nișă în viitor, deoarece casele de discuri se concentrează pe produse din industriile cu o concentrare mai mare a banilor.