Beckoning the Void of Eternal Silence

Funebrarum revin cu Beckoning the Void of Eternal Silence, o fuziune magistrală între ferocitatea scenei death metal din SUA și groove-ul atmosferic european, păstrând în viață tradiția vechii școli.

🛡️ Păstrătorii Tradiției și Fuziunea Sonoră

Înainte de valul masiv de revigorare a death metal-ului old school, Funebrarum protejau deja tradiția. În loc să se fixeze pe o singură ramură a genului, ei au lucrat la contopirea acestora. Rivalitatea sonoră dintre ferocitatea primară a scenei din SUA și expresia plină de groove și mult mai atmosferică din Europa a reprezentat pentru ei o oportunitate, nu o divergență.

Producția lor rară — doar două discuri, deși excelente, în 25 de ani — este îmbibată în această dihotomie, iar noul lor album, Beckoning the Void of Eternal Silence, nu se abate deloc de la acest drum clar trasat.

🌪️ Haos Controlat și Dinamica Groove-ului

Pe măsură ce introducerea se estompează și piesa care dă titlul albumului începe, esența brută a primelor materiale Autopsy și Incantation este cea care predomină.

• O progresie zgomotoasă: Acțiunea se desfășoară într-un ritm lent și zgomotos, ca și cum o forță greoaie s-ar trage cu greu înainte, ciocnindu-se de absolut tot ce îi stă în cale.
• Schimbări de viteză: Este o chestiune volatilă, capabilă să atingă trepte superioare de viteză pe „From Rotting Burial Shrouds”, unde tobele preiau un rol mult mai dur și mai galopant. Apoi, groove-ul se poate transforma cu ușurință spre expresia europeană, de unde iese la iveală o calitate mai puțin aspră și mult mai directă.

⚔️ Între Bolt Thrower și Grave

• „Through the Barren Halls of Grieving Emptiness” ia o formă aproape polemică, oglindind impulsul hotărât și marțial al celor de la Bolt Thrower.
• „Anhela Odor Mortuorum (The Adepts)” poartă o margine mult mai aspră, riff-urile sale sacadate rezonând perfect cu metodologia HM-2 a trupei Grave.

Împreună, aceste mișcări demonstrează cât de fluid navighează Funebrarum între diferite abordări, în loc să le privească drept identități muzicale complet deconectate.

🌫️ Atmosferă Europeană și Ritualuri Death/Doom

Totuși, adevărata influență a scenei europene constă în atmosfera pe care o poartă discul. Acest lucru nu este nou pentru Funebrarum (care au explorat de mult teritoriile întunecate trasate de trupe precum Demigod), dar pe acest material, totul este împins mult mai departe. Astfel, ei își scufundă death metal-ul într-o sumbritate omniprezentă, îndepărtându-se de fascinațiile morbide cărnoase spre un spațiu mult mai întunecat și nepământean.

Pedigree-ul lor din SUA ancorează excelent această abordare, motivele lor de death/doom rezonând cu practicile deliberate ale trupei Winter. „The Whispering Cathedral” folosește aceeași progresie lentă, cu tobele rulând parca etern printr-un spațiu vast, pregătind un ritual cu un scop necunoscut.

🎙️ Versatilitate și Execuție Magistrală

Deși Funebrarum pășesc în tradiții deja existente, căutând să le onoreze și să le ducă mai departe în loc să le reinventeze, ceea ce îi separă este versatilitatea absolută:

• Vocea: Livrarea vocală a lui Daryl Kahan, cu growl-urile sale joase, sosește cu o calitate de-a dreptul respingătoare. El poate canaliza întreaga gamă a intențiilor trupei, de la galopurile violente până la momentele mai ezoterice.
• Chitarele: Depinzând de rolul pe care trebuie să îl îndeplinească, chitarele se transformă constant. Sam Osbourne și Phil Tougas se pot scufunda în disonanța schizofrenică a genului (cu solo-uri care scapă de sub control), dar pot livra și părți mai curate, cu înclinații clare spre melodie, atunci când este necesar.

👑 Purtătorii de Stindard ai Genului

Pe scurt, Funebrarum s-au întors și, deloc surprinzător, forma lor de death metal funcționează în continuare la cel mai înalt nivel. Ei continuă să fie printre purtătorii de stindard ai crezului death metal, făcând acest lucru fără a suna nicio clipă obosiți sau enervant de previzibili.

Rămân la fel de vibranți și relevanți, muzica lor continuând să cartografieze curentele divergente din SUA și Europa și reunindu-le într-o (diz)armonie perfectă pe Beckoning the Void of Eternal Silence.