Carry The Light

Pe Carry The Light, Peter Frampton nu își vânează deloc trecutul, ci iluminează drumul care îi stă încă înainte. Printre invitații de marcă de pe album se numără Tom Morello, Sheryl Crow, Graham Nash și mulți alții.

⚡ O Legendă Care Încă Predică Rock & Roll-ul

La jumătate de secol după ce legendarul album Frampton Comes Alive! a transformat arena rock-ul într-o religie comunitară, Peter Frampton continuă să predice evanghelia.

Pe noul său album, Carry The Light, membrul Rock & Roll Hall of Fame nu sună absolut deloc ca un om care se retrage obosit la apusul vieții. Sună mai degrabă ca cineva hotărât să stoarcă fiecare ultimă picătură de bucurie din chitara și amplificatorul său, înainte să vină cu adevărat momentul să stingă luminile pentru totdeauna.

🛡️ O Continuare Sfidătoare și Triumful Asupra Bolii

Această determinare îndârjită oferă albumului Carry The Light o semnificație aparte. Diagnosticat în 2014 cu miozită cu corpi de incluziune (o boală musculară degenerativă rară), Frampton a crezut la un moment dat că turneul său de adio din 2019 va însemna, de fapt, capătul drumului. În schimb, discul sosește ca o continuare sfidătoare, fiind prima sa colecție de piese rock originale din ultimii 16 ani și o dovadă incontestabilă că nimic nu poate opri o adevărată legendă.

Co-scris alături de fiul său, Julian Frampton, și co-produs împreună cu inginerul Chuck Ainlay, materialul echilibrează perfect reflecția matură cu entuziasmul unor muzicieni care încă descoperă ce pot crea împreună.

• Înțelepciune și supraviețuire: Piesele poartă greutatea unei vieți pline de experiențe, fără a se prăbuși sub ea. Titlul în sine explică întregul mesaj: înțelepciunea ca iluminare, impulsul de a merge înainte ca metodă supremă de supraviețuire.
• Feeling în loc de artificii: Cântatul său la chitară rămâne fluid și expresiv, mult mai preocupat de emoția pură decât de artificiile tehnice. Vocea sa, uzată de timp dar caldă, livrează versurile cu acea convingere calmă a cuiva care nu mai are nicio nevoie să demonstreze că locul său este deja asigurat în panteonul muzicii.

🤝 Colaborări de Excepție și Efervescență Sonoră

Cu toate acestea, Carry The Light nu alunecă niciodată spre solemnitate. Albumul este o adevărată efervescență de colaborări:

• „Islamorada”: H.E.R. face schimb de linii de chitară cu Frampton pe această piesă relaxantă.
• „Buried Treasure”: Benmont Tench își adaugă magia la clape pe primul single al discului.
• „Breaking The Mold”: Un duet excelent cu Sheryl Crow, care se simte ca doi războinici veterani ai rock-ului făcând schimb de adevăruri din culise, pe un ritm care lovește direct la țintă.
• „Lions At The Gate”: Tom Morello sfâșie efectiv melodia cu haosul său caracteristic pe șase corzi.
• Atmosfere de jazz și armonii vocale: Saxofonistul de jazz Bill Evans injectează o atmosferă „afumată” în piesele „Tinderbox” și „Can You Take Me There”, în timp ce legendarul Graham Nash trece pe la studio pentru a împrumuta armonii vocale melodiei reflexive „I’m Sorry Elle”.

🕯️ Reziliență și Transmiterea Torței

Ceea ce face cu adevărat ca acest album să rezoneze profund este sentimentul că Frampton documentează însuși actul de a continua. Carry The Light înțelege perfect că rock and roll-ul nu este doar despre tinerețe, exuberanță sau rebeliune. Uneori este exclusiv despre anduranță. Uneori este despre a găsi grația în timp ce porți greutatea torței, până la momentul potrivit în care o vei preda mai departe.