Tame Impala
Deadbeat
Pop | Rock
• 17 Oct 2025
Cu Deadbeat, Tame Impala intră într-o nouă fază captivantă: este, pe de o parte, un autoportret sincer, iar pe de altă parte, o transmisie directă din inima ringului de dans, demonstrând că până și cele mai meticuloase minți simt nevoia să piardă controlul din când în când.
Kevin Parker a excelat dintotdeauna în arta reinventării, iar Deadbeat se simte ca un reset îndrăzneț. Al cincilea album Tame Impala ia lumea minuțios stratificată din Currents și The Slow Rush și o destramă, dezvăluind ceva mai brut, mai plin de transpirație și mult mai viu. Înregistrat în mai multe orașe, dar ancorat în pulsul culturii rave din Australia de Vest, Deadbeat redefinește Tame Impala ca un act de club „primitiv futurist”, un loc unde acid house-ul se întâlnește cu introspecția psihedelică.
Cele douăsprezece piese ale albumului sunt încărcate cu o spontaneitate proaspătă. Pentru un artist cunoscut de mult timp ca perfecționist, Parker sună aici complet eliberat. Producția este mai suplă și mai impulsivă, cu texturi crunchy (zgâriate/aspre), ritmuri simplificate și momente care par a fi surprinse în mișcare, mai degrabă decât lustruite la nesfârșit. În cadrul acestei lejerități, el găsește o forță nouă. Părțile vocale sunt mai calde și mai jucăușe, sintetizatoarele lovesc cu o imediatitate tactilă, iar groove-urile alunecă între starea hipnotică și cea haotică.
Din punct de vedere al versurilor, Deadbeat se concentrează pe haosul vieții moderne. Parker se descrie ca un rătăcitor autoironic, care se învârte în același vârtej emoțional, încercând să danseze pentru a ieși din el. Este opusul reflecției cosmice despre timp din The Slow Rush. Aici, accentul este pus pe scara umană: apeluri ratate, nopți neliniștite și acea atracție familiară dintre euforie și epuizare. Aceste melodii sugerează că raving-ul ar putea fi o formă proprie de terapie, un ritual de eliberare unde granița dintre evadare și iluminare se estompează.
Single-urile au dezvăluit deja această nouă eră. „End of Summer” se întinde pe mai mult de șapte minute, o odă spiralată dedicată ceții aurii a culturii rave, care canalizează spiritul acid house-ului din 1989 și mișcării free-party din anii '90. „Loser,” însoțit de un videoclip regizat de Kristofski și cu Joe Keery în rolul principal, se sprijină pe umorul sarcastic și pe o fericire neclară, capturând perfect talentul lui Parker de a transforma nesiguranța în imnuri.
Creat între orașul său natal, Fremantle, și studioul său Wave House din Injidup, Deadbeat sună deopotrivă profund australian și rezonant universal. Este un album creat pentru mișcare, dar suficient de reflexiv încât să se simtă intim când îl asculți la căști. Paleta sa sonoră are o textură crunchy, un minimalism deliberat care deschide spațiu pentru mici detalii și noi dimensiuni. Pur și simplu auzi libertatea în fiecare piesă.
După ani petrecuți rafinându-și viziunea până la o precizie uimitoare, Parker pare reenergizat de imperfecțiune. Această încredere radiază în întregul Deadbeat, un disc care transformă epuizarea (burnout-ul) într-o aprindere creativă. Pentru un artist cu premii Grammy, miliarde de stream-uri și colaborări cu toată lumea, de la The Weeknd la Lady Gaga, Parker reușește în continuare să sune ca și cum ar descoperi ceva complet nou.
Kevin Parker a excelat dintotdeauna în arta reinventării, iar Deadbeat se simte ca un reset îndrăzneț. Al cincilea album Tame Impala ia lumea minuțios stratificată din Currents și The Slow Rush și o destramă, dezvăluind ceva mai brut, mai plin de transpirație și mult mai viu. Înregistrat în mai multe orașe, dar ancorat în pulsul culturii rave din Australia de Vest, Deadbeat redefinește Tame Impala ca un act de club „primitiv futurist”, un loc unde acid house-ul se întâlnește cu introspecția psihedelică.
Cele douăsprezece piese ale albumului sunt încărcate cu o spontaneitate proaspătă. Pentru un artist cunoscut de mult timp ca perfecționist, Parker sună aici complet eliberat. Producția este mai suplă și mai impulsivă, cu texturi crunchy (zgâriate/aspre), ritmuri simplificate și momente care par a fi surprinse în mișcare, mai degrabă decât lustruite la nesfârșit. În cadrul acestei lejerități, el găsește o forță nouă. Părțile vocale sunt mai calde și mai jucăușe, sintetizatoarele lovesc cu o imediatitate tactilă, iar groove-urile alunecă între starea hipnotică și cea haotică.
Din punct de vedere al versurilor, Deadbeat se concentrează pe haosul vieții moderne. Parker se descrie ca un rătăcitor autoironic, care se învârte în același vârtej emoțional, încercând să danseze pentru a ieși din el. Este opusul reflecției cosmice despre timp din The Slow Rush. Aici, accentul este pus pe scara umană: apeluri ratate, nopți neliniștite și acea atracție familiară dintre euforie și epuizare. Aceste melodii sugerează că raving-ul ar putea fi o formă proprie de terapie, un ritual de eliberare unde granița dintre evadare și iluminare se estompează.
Single-urile au dezvăluit deja această nouă eră. „End of Summer” se întinde pe mai mult de șapte minute, o odă spiralată dedicată ceții aurii a culturii rave, care canalizează spiritul acid house-ului din 1989 și mișcării free-party din anii '90. „Loser,” însoțit de un videoclip regizat de Kristofski și cu Joe Keery în rolul principal, se sprijină pe umorul sarcastic și pe o fericire neclară, capturând perfect talentul lui Parker de a transforma nesiguranța în imnuri.
Creat între orașul său natal, Fremantle, și studioul său Wave House din Injidup, Deadbeat sună deopotrivă profund australian și rezonant universal. Este un album creat pentru mișcare, dar suficient de reflexiv încât să se simtă intim când îl asculți la căști. Paleta sa sonoră are o textură crunchy, un minimalism deliberat care deschide spațiu pentru mici detalii și noi dimensiuni. Pur și simplu auzi libertatea în fiecare piesă.
După ani petrecuți rafinându-și viziunea până la o precizie uimitoare, Parker pare reenergizat de imperfecțiune. Această încredere radiază în întregul Deadbeat, un disc care transformă epuizarea (burnout-ul) într-o aprindere creativă. Pentru un artist cu premii Grammy, miliarde de stream-uri și colaborări cu toată lumea, de la The Weeknd la Lady Gaga, Parker reușește în continuare să sune ca și cum ar descoperi ceva complet nou.
