Immolation

Muzica heavy este de obicei plină de surprize, dar anumite trupe sunt atât de fiabile încât ți-ai putea potrivi ceasul după ele. Immolation are argumente puternice pentru a fi considerată cea mai consecventă trupă de death metal. În ultimii 35 de ani, basistul și vocalistul Ross Dolan, alături de chitaristul Robert Vigna, au fost mereu la cel mai înalt nivel, lansând o succesiune de albume monstruoase care au definit și reinventat genul.

Dacă acești newyorkezi ar lansa vreodată un material sub standardele lor, scoarța terestră probabil s-ar despica și ne-ar înghiți pe toți într-un act de dezgust fără precedent. Immolation operează la un nivel complet diferit, mult superior față de marea majoritate a colegilor de breaslă, iar noul album, Descent, este încă o dovadă că trupele uriașe rămân uriașe.

🌪️ O Abordare Directă și Devastatoare

Precedentul album Immolation a fost o experiență copleșitoare. Epic, grandios și zdrobitor, Acts Of God a fost aproape prea mult pentru a fi asimilat la prima ascultare, dezvăluindu-și secretele sinistre doar după redări repetate. Descent nu este extrem de diferit, deoarece trupa rareori face viraje radicale, dar aceste zece piese reprezintă o declarație mult mai directă și devastatoare.

• Urgență și violență: Există un sentiment de urgență aici, echipajul lui Dolan preferând iminența violenței în detrimentul atmosferei lente și înfiorătoare.
• Lovituri de grație: „These Vengeful Winds” și „The Ephemeral Curse” oferă cea mai zdrobitoare rafală de pumni cu care Immolation a deschis un album în ultima vreme. Prima reiterează nemilos valorile muzicale ale trupei, în timp ce a doua este o doză letală de blastbeat-uri progresive și schimbări de tempo care rezonează ca niște cutremure.
• Producție impecabilă: Producătorul Zack Ohren a ridicat stilul de producție al trupei la un nou nivel de claritate și forță. Chitarele generează un zid pulsatoriu de agresivitate, iar tobele și vocea străpung haosul cu o precizie decizională.

🔥 45 de Minute de Teroare Pură

Un exercițiu revigorant și economic de supremație death metal, Descent este plin de piese care doresc cu disperare să devină preferatele tale:

• „God's Last Breath”: O întoarcere plină de artă la grandoarea de la mijlocul anilor '90 și o corupere palpitantă a gândirii înguste de tip old-school.
• „Adversary” și „Attrition”: Lansate anterior ca single-uri, ambele sunt abordări impecabile și mutante ale sunetului clasic Immolation, având unele dintre cele mai întunecate și răutăcioase riff-uri pe care Vigna le-a stors vreodată din chitara sa.
• „Bend Towards The Dark”: Pur și simplu magnifică. Melodii grotești ies la suprafață din ritmurile infernale, iar toboșarul Steve Shalaty merită un trofeu strălucitor doar pentru coborârea finală a piesei într-o nebunie absolută.

💀 Un Monument Imutabil

Asaltul de coșmar continuă neobosit prin „Host”, pedeapsa ca de mitralieră din „False Ascent”, limb-ul instrumental pervers din „Banished” și dezmembrarea frenetică, dar straniu de ornamentată, a piesei de titlu care închide discul. Ascultat la volumul corect (adică extrem de tare), acest album ți-ar putea rearanja permanent organele interne.

Fără absolut niciun moment de umplutură și necruțător în căutarea dozei supreme de dopamină infernală, Descent este unul dintre cele mai bune materiale pe care le-a creat Immolation vreodată. Este un monument viu și urlător dedicat uneia dintre cele mai imuabile forțe ale naturii din death metal. Predictibil de perfect.

Nota: 8.0