Flesh Stays Together

Anterior, Dying Wish își trăgeau puterea din lupta împotriva răului într-o lume care se destramă. Se pare că asta s-a schimbat pe albumul al treilea. Fără îndoială, în realitate, Emma Boster și colegii ei de trupă vor continua să militeze împotriva schimbării socio-politice spre dreapta în Statele Unite și nu numai. Însă „Flesh Stays Together” este inspirat de emoții care se frământă puternic sub suprafață: disperare, doliu, teamă de ceea ce urmează.

🏛️ Tensiuni Subiacente și un Dumnezeu Absenteist

Emma Boster nu se ascunde în spatele unor metafore confortabile atunci când descrie nucleul conceptual al noului material, mizând pe o onestitate brutală:

„Există o temă subiacentă că Dumnezeu ne-a părăsit. Am vrut ca albumul să se simtă fără speranță. De genul: suntem atât de terminați. Dacă Dumnezeu este crud, noi suntem mai răi.”

Acest sentiment este exprimat spectaculos în construirea sumbră, furia sfâșietoare și deznodământul aproape deprimant al piesei de deschidere, „I Don’t Belong Anywhere”. El plutește și curge prin culmile și depresiunile eterice și extremiste ale piesei „A Curse Upon Iron”.

Se regăsește chiar și în incursiunile frecvente ale albumului în sunete mai soft și cântat clean: o piesă relativ mai „ascultabilă” precum „I’ll Know You’re Not Around” împachetează versuri profund tulburătoare printre ritmuri puternice și frumusețe, declarând deschis: „O viață în agonie este mai rea decât moartea / Nu-mi mai pasă ce va urma.”

🌊 Un Canal Pentru Deznădejde și Sunete Glassy

În loc să se piardă în râuri de disperare, Dying Wish a canalizat-o în cea mai rezonantă lansare a lor de până acum, structurând albumul pe contraste dinamice:

• Ura de sine hipnotică: „Nothing Like You” se bazează pe ură de sine și îndoială, dar varsă acele sentimente în sunete hipnotice, aproape glassy.
• Furia dezlănțuită: Apopleptica „Surrender Everything” refuză să se dea bătută fără a face ravagii, în timp ce „Moments I Regret” este emoționant de ușor de înțeles, trecând de la regret la furie, înainte ca „Empty The Chamber” să o ia complet razna.

🎨 Maturizare Stilistică și Peisaje Cinematografice

În mod intrigant, în alte circumstanțe, cei mai înverșunați artiști din Portland ar fi putut fi etichetați drept „sell-outs” pentru evoluțiile stilistice de pe „Flesh Stays Together” — considerați trădători care urmăresc tendințele comerciale, în loc să-și onoreze predecesorii metalcore din anii 2000.

Cu toate acestea, emoțiile sunt atât de intense – și atât de justificate – încât nimic nu se simte reținut. Chiar și când albumul se încheie cu peisajul sonor spectaculos de cinematografic al piesei „Heaven Departs” (foarte în stilul Spiritbox de ultimă oră), care se deschide în piesa de titlu, cântată aproape în întregime clean, strânsoarea lor în jurul inimilor ascultătorilor se intensifică.

⚖️ Verdictul: Un Potential Nelimitat

Discul se impune ca o îmbrățișare convingătoare în care te trezești prins fără scăpare, marcând o maturizare clară pentru acești pacesetteri ai scenei metalcore. Într-un moment în care genul riscă adesea plafonarea, Dying Wish demonstrează că își pot extinde paleta sonoră spre teritorii mai melodice și atmosferice fără a pierde niciun gram din agresivitatea și suferința brută care i-au consacrat. Potentialul lor pare acum de-a dreptul nelimitat.