Grand Serpent Rising

După o absență de opt ani, maeștrii black metal-ului simfonic s-au întors în sfârșit. Grand Serpent Rising este o întoarcere glorioasă la forma care i-a consacrat, un material care îți va purta sufletul direct în Iad.

🌑 O Nouă Eră După o Perioadă de Rătăcire

Dacă știi ceva despre mine, știi că Dimmu Borgir este o trupă care a jucat un rol extrem de important în incursiunea mea în muzica black metal pe când eram doar un puști. Alături de Cradle of Filth, desigur, ei m-au introdus într-o lume muzicală complet nouă față de tot ceea ce știam.

Prima dată când am ascultat Puritanical Euphoric Misanthropia și Death Cult Armageddon (care rămân și astăzi unele dintre albumele mele preferate din toate timpurile), am fost cucerit instantaneu. Sintetizatoarele bombastice mixate cu riff-uri amenințătoare și vocea diabolică a lui Shagrath m-au hipnotizat într-un mod în care nicio altă trupă nu o făcuse până în acel punct al vieții mele.

Din păcate, precedentele lor două discuri, Abrahadabra și Eonian, pur și simplu nu s-au ridicat la nivelul restului discografiei lor stelare — prea fade, prea sterile și lipsite de inventivitate (în special la capitolul riff-urilor). Când au apărut single-urile pentru noul lor album, Grand Serpent Rising, am fost extrem de optimist că va fi o întoarcere la forma care i-a făcut o trupă atât de măreață de la bun început... și sunt mai mult decât încântat să raportez că exact așa stau lucrurile. Nu doar că este o întoarcere la origini, dar este unul dintre cele mai bune albume pe care le-au creat vreodată.

🎸 Riff-uri Sinistre, Sintetizatoare Glorioase și Plecarea lui Galder

De îndată ce piesa de deschidere, „Ascent”, te lovește cu primul ei riff, știi clar că te așteaptă un adevărat deliciu sonor:

• Chitarele: Silenoz a revenit la scrierea unor riff-uri creative și a unor solo-uri de-a dreptul nebunești, à la zilele de glorie ale trupei.
• Inspirație din schimbare: Sincer, am crezut că plecarea lui Galder din trupă, după atâția ani, va afecta produsul final, dar, pentru a fi corecți, cred că le-a oferit lui Shagrath și Silenoz exact inspirația de care aveau nevoie pentru a lansa încă un material de excepție. Riff-urile sunt extrem de inventive și sinistre.
• Secția ritmică și Sintetizatoarele: Tobele sunt complet scăpate de sub control (în cel mai bun sens posibil). Sintetizatoarele glorioase s-au întors, fiind absolut perfecte și fără a deveni plictisitoare sau obositoare, așa cum s-a întâmplat pe ultimele două albume.

Luați începutul piesei „As Seen in the Unseen”, de exemplu: clapele se înalță aproape cu bucurie pe fundal, în timp ce Shagrath mârâie și latră direct la ascultător.

👑 Revendicarea Tronului Black Metal-ului Simfonic

Este atât de plăcut să îi auzi pe cei de la Dimmu întorcându-se, ca să zic așa, la rădăcinile lor. Grand Serpent Rising este o odă adusă erei de la începutul anilor 2000 a trupei și le readuce la viață adevărata identitate; destul de sincer, este de departe cel mai bun album al lor de la Death Cult Armageddon încoace.

Pauza lungă i-a inspirat în mod clar pe Shagrath și Silenoz, iar acum, la o vârstă mai matură, s-au întors fix la ceea ce i-a făcut o trupă atât de uimitoare de la bun început. Aș plasa acest album direct printre cele mai bune lansări de black metal ale deceniului și cu ușurință printre cele mai bune materiale din întreaga discografie Dimmu Borgir.

Băieții s-au întors, sună la fel de malefic ca întotdeauna și sunt gata să-și revendice tronul de maeștri absoluți ai genului black metal simfonic. Poate că nu fac neapărat ceva ce nu au mai făcut de multe ori înainte, dar când ai o interpretare atât de precisă și închegată ca aceasta, chiar aveau nevoie să o facă? Răspunsul este un „nu” răsunător, iar Grand Serpent Rising este aici pentru a-ți duce sufletul direct în Iad.