In Times of Dragons

O confesiune care nu va șoca pe absolut nimeni: sunt un „Torifil” cu acte în regulă încă din 1994. La nivel intelectual, cunosc catalogul și cariera lui Tori Amos cu memoria enciclopedică a unui savant; la nivel emoțional, cunosc muzica lui Tori Amos cu inima plină de extaz a versiunii mele de 14 ani, care examina sub lupă insertul cu versuri, scăldat în lumină și tipărit cu un font delicat, al casetei Under the Pink.

Totuși, cumva, In Times of Dragons, primul ei album complet de material original din ultimii cinci ani, m-a făcut să realizez că poate nu o cunosc deloc pe Tori Amos. Sunt într-o companie selectă, însă: nici măcar „femeia pe care o numim Tori”, așa cum se referă adesea la avatarul ei muzical, nu pare prea sigură de cine este sau cine – sau ce – va deveni atunci când acest capitol american actual și sumbru se va încheia.

🤫 Ecourile Trecutului și Tăcerea Prezentului

„I know a girl who wrote ‘Silent All These Years’ / Where is she?” (Cunosc o fată care a scris ‘Silent All These Years’ / Unde este ea?), suspină ea în ultimele momente ale piesei de deschidere, propulsivă și cu nuanțe grunge, „Shush”.

• O privire înapoi: Este o recunoaștere sumbră a sinelui ei mai tânăr, stentorian și lipsit de inhibiții, care stătea călare pe scaunul pianului cu un zâmbet arogant. Amos este o virtuoză neînfricată a clapelor, al cărei prim single a fost, de fapt, o relatare a cappella a propriului viol.
• Vulnerabilitatea actuală: Cele mai mari hituri radio ale ei au ironizat patriarhatul creștin („God”) și au dus versuri tehnic non-vulgare pe culmile depravării într-un remix de club produs cu iscusință („Professional Widow”). Când până și Tori Amos – de obicei îndrăzneață, conflictuală, dezarmantă – își găsește vocea atenuată de șocul și groaza neîncetată care reprezintă realitatea noastră zilnică, suntem într-o mare încurcătură.

📖 Autoficțiune, Evadare și Alegorie

Pentru a-și împăca sinele trecut, prezent și viitor, Amos, regina de necontestat a autoficțiunii muzicale, apelează la alegorie. In Times of Dragons, în multe privințe, merge în paralel cu capodopera ei de după 9/11, Scarlet’s Walk (2002). Cu toate acestea, este o lucrare categoric mult mai întunecată și mai vulnerabilă, subliniată de o interogare și o examinare de sine dureroasă, aproape obsesivă.

Albumul este rareori didactic; mai degrabă, Amos se apleacă puternic spre fantastic, imaginându-se ca o altă Tori.

• Demonul Sopârlă: Aceasta este căsătorită nefericit cu un soț miliardar, un „Lizard Demon” care citează din Peter Thiel și care îi amintește în „Shush” să „pună un deget pe acele buze frumoase” pentru că „știm amândoi la ce sunt bune”.
• Evadarea: Temându-se că este „doar un observator plin de resentimente / Furișându-se dintr-un penthouse în altul”, disconfortul ei tot mai mare față de propriul privilegiu o împinge să evadeze de lângă asupritorul ei și să se confrunte cu propria complicitate. Astfel, în stilul clasic Tori Amos, pornește într-o călătorie prin SUA, întâlnind o distribuție de personaje ciudate, din alte lumi.

🔮 Zei, Vrăjitoare și Ghizi Spirituali

Pe parcursul acestui road trip, artistul navighează printr-o varietate de peisaje mistice:

• „Strawberry Moon”, „Song of Sorrow” și „Flood”: Un arc narativ superb, îmbibat în corzi, plasat în centrul discului, care explorează o poveste de dragoste celestă cu anticul zeu celtic Lugh.
• „Blue Lotus”: Un puzzle atmosferic dominat de clape, în care canalizează fantomele vrăjitoarelor din Salem și ale ereticilor arși pe rug, construind unul dintre cele mai satisfăcătoare momente culminante din cariera sa.
• „St Teresa”: Comunică cu spiritul Sfintei Tereza de Avila într-o piesă insuportabil de senzuală (gândiți-vă la „Mercy Street” al lui Peter Gabriel cântat de Sade la apogeul puterilor sale).
• Întâlniri eclectice: Caută adăpost la „Gasoline Girls” (o gașcă feministă de motocicliste) și ascultă chemarea unei vrăjitoare gay din Brooklyn, aflată în vacanță în „Provincetown” (o explozie de energie percuționistă care marchează întoarcerea triumfală a clavecinului ei).

🏔️ Transformarea Finală: „23 Peaks”

Discul se încheie cu uluitoarea piesă „23 Peaks”, în care Tori ajunge în munții din Montana, unde întâlnește un tribunal de Regine Dragon (Dragon Queens). Aici face un apel dureros: „să mă schimbe la loc / În Femeia care vreau să fiu”.

Epuizată și îngrozită de „această chestie jumătate-Dragon / jumătate-femeie” în care se transformă încet („Aceste lame / care îmi străpung spatele / mă ucid”), instinctul ei este să se întoarcă la trecut, la familiar. Peste sintetizatoare glaciare și cinematografice, un șuierat prevestitor al vântului și tunete îndepărtate (pe care ni le putem doar imagina ca fiind aripi enorme de dragon), i se spune că, deși o pot ușura momentan, ea va continua să evolueze: „Adevărul este, Draga mea / Vei suferi / Vor crește la loc de fiecare dată / Trebuie doar să accepți că așa va fi / Și vei deveni o Regină Dragon.”