Inferno

Inferno reprezintă o întoarcere triumfală pentru Boards of Canada, combinând sintetizatoare lo-fi și peisaje sonore imense într-o experiență de ascultare continuă, care sfidează tendințele moderne de consum rapid.

🕰️ O Întoarcere la Origini și un Joc cu Timpul

Ca o persoană care a ascultat Music has the Right to Children (1998) non-stop timp de un an de la lansare, așteptam cu nerăbdare acest nou material semnat de Marcus Eoin și Michael Sandison.

Deși trebuie să recunosc că îmi pierdusem conexiunea puternică cu duo-ul după al doilea lor album, Geogaddi, Inferno mi-a reînnoit complet dragostea. Sunetele ample, eterice, amintesc de vechile sintetizatoare lo-fi, făcând albumul să pară o săpătură arheologică a unui proiect care se joacă cu timpul — până la urmă, găsim aici piese intitulate sugestiv „Somewhere Right Now in the Future” și „Memory Death”.

🛑 O Experiență Imensă: Rezistența la „TikTokificare”

Acesta este genul de disc pe care obișnuiam să-l iau cu mine în magazinele audio doar pentru a-l testa pe sisteme stereo pe care nu mi le-aș fi putut permite niciodată. Dimensiunea sunetului este imensă, chiar și atunci când este ascultat la căști, fix așa cum a cerut trupa prin instrucțiunile care au însoțit copia în avans:

„Vă rugăm să redați mixul continuu pentru experiența completă... Nu-l redați cu voce tare. Ascultați-l la căști într-un spațiu privat. Nu-l redați prietenilor în case la comun.”

Este un disc care capătă sens doar dacă este ascultat dintr-o singură bucată, rezistând acelei „TikTokificări” a muzicii care cere clipuri perfecte de doar 10 secunde. Inferno ne cere să-l înghițim cu totul și să vedem ce se întâmplă atunci când ne luăm o porție de timp din zi pur și simplu pentru a asculta.

🎛️ Matematica Sonoră și Ingredientele Clasice

Toate ingredientele care m-au făcut să mă îndrăgostesc de acest extraordinar export scoțian sunt prezente aici:

• Beat-uri leneșe: Acestea încep imediat, odată cu piesa „Prophecy At 1420MHz”.
• Fragmente și loop-uri: Bucăți de sunet tăiate și distorsionate vorbesc în bucle printre straturile ample (precum pe „Age of Capricorn”).
• Sintetizatoare analogice: Acestea plutesc peste tot, observându-se în special pe „Naraka” și „Into the Magic Land”.

Întregul disc pare că se înalță în aer, senzație materializată vizual la petrecerile de ascultare, unde o versiune de foc a simbolului hexagonal al trupei a fost proiectată pe pereți și tavan pe parcursul celor 108 minute. La fel ca senzația virală recentă de math rock, Angine de Poitrine (o trupă a cărei creativitate confuzează și atrage milioane de oameni), Boards of Canada reprezintă propria lor formă de matematică. Este ca și cum publicului i se prezintă o serie de formule instrumentale, dar care au soluții multiple, nu doar una simplă.

🌍 O Oprire Revoluționară a Scrolling-ului

Aici lucrurile capătă o nuanță aproape politică. Muzica are un aer care ar putea fi folosit cu ușurință ca o coloană sonoră pentru următorul documentar al lui Adam Curtis. Senzația ciudată pe care o aduc este că există numeroase elemente care sună familiar (aș fi putut jura că am mai auzit undeva minunata și sclipitoarea „You Retreat In Time And Space”), amestecate cu elemente clar noi.

Mai mult decât orice, Inferno cere să fie gândit — să fie luat în considerare. Cere timp. Iar în acest moment, acest lucru s-ar putea să fie de-a dreptul revoluționar. Este o oprire bruscă a scrolling-ului nesfârșit. O oportunitate rară de a lua în considerare trecutul, prezentul și ceea ce ar putea urma. S-ar putea să fie exact ceea ce avem cu toții nevoie.