It’s Not That Deep (Unless You Want It To Be)

Pe It’s Not That Deep, Demi Lovato vrea pur și simplu să se distreze din nou. După câțiva ani în care a explorat latura sa punk-rock pe albumul Holy Fvck (2022) și și-a revizitat vechile hituri cu o atitudine mai dură pe Revamped (2023), Lovato se întoarce la sunetul cu care strălucește cel mai tare. Făcând echipă cu genialul producător pop Zhone, ea se bazează pe sintetizatoare jucăușe, energie de club și sunete fluide care se ridică la înălțimea titlului albumului aproape pe tot parcursul său.

🍦 Autoironie și o Nouă Atitudine

Lansarea albumului a urmat unei campanii de promovare impresionante, în care Demi a răsturnat complet vechea ei atitudine de „a lua lucrurile prea în serios”, asumându-și meme-urile și controversele care au urmărit-o în trecut. (Da, s-a întors chiar și la The Bigg Chill, magazinul de iaurt înghețat pe care a încercat cândva să-l „anuleze”).

Acest lucru a schimbat modul în care publicul privea noua ei eră, iar muzica reflectă perfect acel spirit de eliberare: amintindu-și de trecut cu un zâmbet și neluându-se prea în serios în prezent. Această vibrație străbate aproape întregul disc.

💃 Ritmuri de Club și Energie EDM

• „Frequency”: Se transformă într-un banger EDM săltăreț, în care Demi repetă „fuck up the vibe” peste un beat antrenant, întrebându-se cum poate exista un diamant într-un loc atât de murdar.
• „Kiss”: Se simte ca o piesă tipică pentru Zhone, canalizând elementele robotice pe care le-a aplicat pentru Kesha („Boy Crazy”) într-un sunet unic marca Lovato — o introducere pentru un clasic EDM care va fi cu siguranță remixat în fiecare club gay.
• Aceste două piese se aliniază perfect cu single-urile principale „Fast” și „Here All Night”, care întruchipează amândouă etosul lipsit de griji al titlului.

🩹 Introspecție, Vindecare și Iertare de Sine

Chiar și în acest context de petrecere, mai este loc de puțină introspecție:

• „Sorry to Myself”: Peste un beat gata pentru radio, Lovato își acordă iertare și își asumă greșelile trecute: pentru înfometare, pentru epuizare și pentru acel fost iubit care a dărâmat-o constant (referințe clare la tulburările de alimentație și la o iubire trecută pe care fanii adevărați o cunosc bine).
• „Say It” & „Let You Go”: Acel dor disperat de pe Tell Me You Love Me (2017) a dispărut. Demi a găsit iubirea, este mai ancorată și gata de distracție. Anxietățile vechi apar doar pentru a fi alungate, totul susținut de o producție care îi pune în valoare vocea stelară fără a o acoperi vreodată.
• „Before I Knew You”: Privește înapoi spre o fostă iubire care o voia „mică, pusă pe un raft”, asigurându-ne că acum privește înapoi doar „uneori”. E timpul să lase trecutul în urmă.
• „Ghost”: Dacă există o urmă din energia baladelor de tip „Skyscraper”, aceasta se află pe piesa de închidere, unde cântă cuiva pe care speră să o urmeze în viața de apoi. Deși dulce, piesa pare ușor scoasă din ritmul restului albumului.

🎛️ Triumful lui Zhone și Revenirea „PopVato”

Din punct de vedere al producției, albumul zboară la propriu. Pentru Zhone, încă oarecum un nou-venit, It’s Not That Deep se simte ca un tur de onoare. În doar câteva luni, a adunat credite pe proiecte uriașe (Maude Latour, Kesha, Zara Larsson), iar acum pe revenirea la pop a lui Demi Lovato. Împreună, ei subliniază un adevăr mai mare: Zhone nu doar contribuie la pop-ul de azi — el ajută la definirea lui.

Având în vedere că a trecut aproape un deceniu de la îmbrățișarea completă a erei „PopVato” (așa cum o numea chiar Demi), albumul se simte ca o întoarcere acasă la rădăcinile ei electro-pop. De data aceasta, nu se ia prea în serios și nu sapă prea adânc în subiecte grele. În schimb, livrează un disc orientat spre dans, care sare peste baladele ultra-emoționale din trecut pentru a se distra sincer — lăsând loc doar pentru o mică, dar asumată, doză de regret.