Limbo

Artista suedeză de electropop își înfruntă problemele de imagine corporală printr-o muzică dedicată corpului, asamblând linii melodice extrem de catchy ca pe niște poezii făcute din magneți de frigider.

🔌 Despărțirea de PC Music și Un Nou Început

În 2020, Naomi Namasenda a devenit prima artistă de culoare semnată la casa de discuri PC Music. Pe parcursul a aproape un deceniu, acea „insulă britanică a jucăriilor inadaptate” condusă de A.G. Cook cultivase o sensibilitate vizuală distinctivă: era neon, de plastic și predominant albă. Namasenda a apărut pe coperta mixtape-ului Unlimited Ammo din 2021 ca o femme fatale scoasă direct din The Matrix, într-un costum de piele mulat.

Cu toate acestea, acel proiect nu a reușit să își descarce complet „muniția” și nici să ne arate clar cine ar trebui să fie această artistă enigmatică, dincolo de a fi un simplu vehicul pentru noile producții ale lui Cook. Acel bubblegum bass pur și simplu nu lovea suficient de tare.

Lucrurile stau complet diferit pe Limbo, debutul propriu-zis al lui Namasenda, lansat acum sub egida YEAR0001 (după despărțirea ei de PC Music în 2023). Discul marchează o ruptură decisivă de stilul artificial al lui Cook și al acoliților săi, în favoarea unor sunete care se simt pur și simplu al naibii de bine în piept. Scufundat într-un creuzet fierbinte de trance, Eurodance și rave luminat de lasere, Limbo se zbate violent împotriva învelișului de celofan al genului hyperpop, în timp ce explorează inima care bate cu putere în interiorul păpușii Barbie.

🎧 Fantezia de Club și Basul Acid

Producția de pe Limbo, gestionată de Medium (duoul format din suedezii Isac Hördegård și Hannes Roovers), este o fantezie imaculată de club. Sunetul este de-a dreptul extaziant și totuși lovește brutal:

• „Love Island”: Oprește-te un moment să asculți explozia oceanică a beat drop-ului.
• „Coquette”: Oferă acea senzație că boxele își dublează brusc dimensiunea fix la jumătatea piesei.
• „Clermont Twins”: Aduce o linie de bas acidă și frenetică, irezistibil de „masticabilă” (la fel ca hainele păpușilor Polly Pocket).
• „Miami Crest”: Este ca și cum piesa „Bikini” (Nick Léon și Erika de Casier) și-ar fi schimbat coada de sirenă pe niște picioare umane și ar fi închiriat un Bugatti.

Hördegård și Roovers au visat cu ochii deschiși o petrecere warehouse exact așa cum și-ar imagina-o un copil: cu pereți din trambuline și o podea făcută din spumă modelatoare.

🍬 Supă Fonetică și Cârlige Pop

Dacă limba engleză se descompune aici într-o „supă primordială” de foneme delicioase, totul funcționează perfect. „Hot wax, Brazilian” rimează cu „bikinis in martini land” care rimează cu „I got to / Multimillion”. Pe piesa „Madonna”, declarația ei se sudează fluid într-un singur cuvânt lung: „Lovemelikeimyourmadonna”.

Cele mai absurde refrene de pe Limbo — precum „Sticky like a cola / My favorite soda” sau „This is love / What it feels like, love” — se întâmplă să fie, ei bine, și cele mai „lipicioase”. Modul în care scrie Namasenda amintește de felul în care marii compozitori de hituri își înregistrează demo-urile (cum a făcut Sia pentru „Diamonds” a Rihannei), improvizând fiecare al treilea cuvânt în timp ce se grăbesc să pună pe bandă o melodie care îți rămâne garantat blocată în cap. Aventurează-te suficient de departe în orizontul post-pop, și te vei întoarce la originile proto-pop.

🪞 Contorsionări Emoționale și Frumusețea ca Armă

Dacă se poate găsi un sens clar în tot acest „non-sens” deliberat, este o poveste profundă despre a te contorsiona în forma dorită de un iubit sau, de ce nu, de o casă de discuri.

• Antidot pentru nesiguranță: Vorbind despre imnul „Heaven”, Namasenda a declarat recent că atunci când a scris piesa nu se simțea deloc frumoasă, încercând doar să „manifeste o altă persoană care urma să devin atunci când va apărea albumul”. Pe piesa „Cola”, ea jură să devină „mai puțin ca mine, mai mult ce vrei tu”.
• Repere culturale: Ca puncte de referință, Namasenda alege exclusiv femei — Marilyn Monroe, Aaliyah, starurile de reality TV Shannon și Shannade Clermont, sau Sophie Rain — femei care și-au transformat frumusețea într-o armă, dar care, frecvent, au văzut cum aceeași frumusețe a fost folosită ca armă împotriva lor („Virgin but I never fake it”).

🌍 Evadarea în Lumea Reală

Mijește ochii la coperta albumului Limbo (fotografiată de Hannah Diamond) și vei putea desluși titlul scrijelit direct în al patrulea perete din plexiglas, de parcă ar fi fost zgâriat frenetic cu unghiile.

Programarea tipic „PC” a lui Namasenda rămâne intactă în vocile ei procesate, dar începe clar să se răzvrătească. Pune piesa ei din 2017, „Donuts”, lângă piesa care închide acest album, „Alright”: prima sună ca o mașină care dă târcoale într-o parcare, în timp ce a doua este un satelit care orbitează întreaga planetă. Întregul sunet al lui Namasenda este acum mai grandios ca niciodată. A ieșit din cutie și a pășit, în sfârșit, în lumea reală.