Musick

Colectivul sloven Laibach a fost incredibil de prolific în anii 2020, experimentând cu totul, de la coloane sonore SF până la lucrări simfonice. În 2026, însă, aruncă o nouă surpriză totală cu Musick, un album care critică o societate înghițită de tehnologia AI, ambalat sub forma neașteptată a unor imnuri de club Europop strălucitoare.

🪩 Satira AI pe Ringul de Dans

Produs de Richard X (un maestru al hiturilor pop și al curentului mashup de la începutul anilor 2000), discul compară muzica cu un drog adictiv. Este o temă extrem de actuală într-o eră a streamingului, în care se produce mai mult conținut ca niciodată, o mare parte fiind generat direct de inteligența artificială.

🎧 Imnuri Robotice și Teme Politice

• „Allgorhythm”: Single-ul principal aduce puternic a Pet Shop Boys și Culture Beat. Este o piesă auto-referențială și bombastică ce celebrează ironic supunerea în fața roboților („slaves to algorithm!”). Piesa a fost chiar luată în calcul ca propunere oficială a Sloveniei pentru Eurovision 2026.
• „Singularity”: O satiră acidă la adresa originalității. Pe o linie melodică furată din „Eine kleine Nachtmusik”, Laibach cântă cu umor că „fiecare melodie este doar o copie sau un remake”.
• „Luigi Mangione”: Adoptă un ton mai întunecat și profund politic. Piesa face referire la diverse mișcări de protest (anti-vacciniști, protestatari anti-război) și ne reamintește constant că „Big Brother te privește”.
• Rădăcini și fuziuni: „Keep It Reel” este singura piesă care se apropie de vechiul lor sound industrial rock, în timp ce „Love Machine” aduce un omagiu clar clasicului electro-pop semnat de Kraftwerk.

🎭 Un Act de „Trolling” Care Se Epuizează Rapid

Deși Musick oferă comentarii sociale extrem de interesante, rezultatul final este destul de derutant. Novelitatea de a-l auzi pe solistul Milan Fras mormăind pe o voce gravă despre AI, suprapus peste beat-uri Europop gelate, își pierde rapid din farmec.

În final, discul se simte exact ca genul de trolling intenționat, care se aliniază perfect cu estetica istorică Laibach. Cu toate acestea, în ciuda ironiei savuroase, albumul nu reușește să fie la fel de plăcut la ascultare ca proiectele și reinterpretările lor anterioare, rămânând un experiment conceptual mai degrabă decât un succes muzical.