Piss In The Wind
Descriere completă
După patru ani de pauză și mult timp petrecut „sub radar”, legenda lo-fi Joji se întoarce! Dacă SMITHEREENS (2022) a fost un album scurt și cizelat, noul material este opusul: un proiect mamut de 21 de piese, brut, ușor haotic și extrem de personal.
🎹 Sunetul: Mellotron și nostalgie pură
Albumul nu încearcă să reinventeze roata, ci mai degrabă să o facă să scârțâie poetic.
- Mellotron-ul este vedeta acestui disc, apărând ca un fir roșu în piese precum „Last Of A Dying Breed”.
- În „CAN’T SEE SH*T IN THE CLUB”, sunetul de Mellotron se împletește superb cu un pian cald, creând acea atmosferă „felted” care te face să te simți ca într-o cameră plină de fum.
💿 Stil vs. Substanță
Spre deosebire de albumele anterioare, „Piss In The Wind” se simte mai mult ca un mixtape.
- dei fulger: Multe piese au sub 2 minute, lăsând impresia unor schițe geniale, dar parțial finalizate.
- Vibe-ul: Rămânem în zona de introspecție, chin interior și ambianță moody, dar totul este mai puțin „sistematic”.
- Piese cheie: „PIXELATED KISSES” deschide albumul cu o explozie de nostalgie distorsionată, iar „Past Won’t Leave My Bed” intră direct în catalogul lui de balade clasice (chiar dacă nu lovește la fel de tare ca Glimpse of Us).
✍️ Versurile: Simple și directe
Joji nu s-a complicat niciodată cu metafore dense, iar acest album nu face excepție.
- Pe piesa „LOVE YOU LESS” (care are un vibe stil Steve Lacy), el întreabă direct: „If I love you less, will you love me more?”.
- Este stilul lui clasic de „sadboy alt-pop” unde emoția brută contează mai mult decât complexitatea versului.
💡 Concluzia: Cel mai autentic proiect?
Deși s-ar putea să nu aibă la fel de multe hituri de top ca BALLADS1, „Piss In The Wind” este probabil cel mai autentic proiect al lui Joji de până acum. Este o „rută pitorească” prin toate fațetele identității sale sonore – un amestec distorsionat de tristețe, ruminație și frumusețe bântuitoare.
