The Golden Ratio
Descriere completă
La opt ani de la ultimul lor material de studio (dezamăgitorul „Da Capo” din 2002), cvartetul pop suedez Ace of Base revine în scenă. De data aceasta, formula este privată de prezența solistelor originale Malin și Jenny Berggren, însă aduce la microfon două noi voci cu un timbru izbitor de similar: Julia Williamson și Clara Hagman, semifinalistă la Idol 2009. Deși numele trupei este sinonim cu scena dominantă Euro-pop de la mijlocul anilor '90, momentul lansării acestui al cincilea LP nu putea fi mai bine ales: Lady Gaga tocmai le împrumutase sound-ul pe single-ul „Alejandro”, iar Katy Perry îi numise ca sursă majoră de inspirație pentru albumul „Teenage Dream”.
Produs și scris integral de Ulf și Jonas, cele 13 piese de pe disc combină acel stil faux-reggae estival și extrem de influent de pe debutul care a cucerit planeta, „Happy Nation”, cu dance-pop-ul lucios de pe succesoarele „The Bridge” și „Flowers”. Rezultatul este, probabil, cel mai chintesențial disc Ace of Base din întreaga lor carieră.
🏛️ Basuri Murdare și Reggae de Ghetou Comercial
Materialul este doldora de sintetizatoare strălucitoare, linii de bas murdare și refrenuri pop gigantice. Piese precum single-ul principal „All for You”, „Doreen” (care amintește de stilul compatrioatei September) sau piesa de titlu „The Golden Ratio” – care, într-o inversare bizară de roluri, trimite un salut subtil către „Poker Face” a lui Gaga – sunt exact genul de imnuri schlager euforice pe care te-ai aștepta să le vezi în competiția națională Melodifestivalen.
În paralel, suedezii își îmbrățișează fără rețineri înclinațiile de succes către acel bubblegum reggae comercial:
- Ritmuri Elastice: Dinamica și ironica „Blah, Blah, Blah on the Radio”;
- Melodii Obsesive: Incesant de contagioasa „One Day”;
- Fuziuni de Carnaval: „Mr. Replay”, o colaborare în stil de carnaval cu rapperul emergent Lex Marshall.
Ocazional, trupa încearcă să iasă din zona de confort. Deși piesa cu nuanțe country „Southern California” devine rapid unul dintre momentele de vârf ale discului, folk-ul lent de pe „Who Am I?” și balada siropoasă cu influențe trip-hop „Juliet” sugerează clar că băieții ar fi trebuit să rămână la rețeta pe care o stăpânesc cel mai bine.
⚖️ Verdictul: O Mașină a Timpului pentru Divele Moderne
În concluzie, cu excepția noii linii vocale, „The Golden Ratio” ar fi putut fi lansat în oricare alt moment din ultimii 17 ani ai carierei lor.
Deși eșuează complet în tentativa de a evolua sau de a schimba sound-ul lor de marcă, albumul rămâne o afacere irezistibil de melodică. Un disc tonic și extrem de bine produs, capabil să le ofere divelor pop contemporane de astăzi încă vreo câteva idei geniale de furat pentru viitoarele lor hituri de radio!
