The Moth

Din toate punctele de vedere, Devin Townsend este pur și simplu obligat să creeze. Nu are prea multe de spus în această privință; este pur și simplu ceea ce face.

🎭 Un Deceniu de Muncă și o Operă Profundă

După ce a înregistrat peste 25 de albume sub diverse pseudonime, scopul artistului în aceste zile (așa cum a declarat pentru publicația Kerrang!) este „să rămână fără lucruri de spus”. Nu este o sarcină deloc ușoară. A mai scris opere teatrale de prog metal înainte, dar în comparație cu isprăvile din Ziltoid The Omniscient, noul album, The Moth, este prezentat ca o afacere mult mai sobră.

I-a luat lui „Heavy Devy” un deceniu întreg să realizeze acest proiect, apelând anul trecut la ajutorul celor 70 de membri ai Orchestrei și Corului din Nordul Olandei pentru a aduce The Moth la viață pe scenă. Temele centrale ale operei meditează asupra pierderii, schimbării, acceptării de sine și luptei creative de a transcende propriile limite.

🐔 Fără Extratereștri, Dar cu Același Umor

Așadar, de data aceasta nu avem parte de niciun protagonist extraterestru flatulent care bea cafea cu găleata. Fără poozers. Fără prostii extravagante.

Cu toate acestea, există totuși un cotcodăcit zgomotos de găină menit să oprească grandoarea uluitoare a piesei „Orion” din a se lua mult prea în serios. La urma urmei, acesta este un disc semnat de Devin Townsend.

🎼 O Călătorie Sonoră de 24 de Piese

De-a lungul celor 24 de piese de pe The Moth, Townsend își conduce armata de muzicieni fără niciun efort, trecând de la o pompă orchestrală amețitoare, prin piese corale blânde, până la forța de foc a heavy metal-ului:

• „Home At Night”: Arată cum Townsend calcă cu succes pe linia fină dintre rafinamentul reținut și cele mai exagerate instincte ale sale.
• „Covered By Causes”: Sună ca piesa „Comfortably Numb” a celor de la Pink Floyd, dar amplificată cu niște cafea Ziltoidiană.
• Momentul epic: Pachetul dublu format din „Prepare For War” și „The Big Snit” este de-a dreptul epic ca amploare, construindu-se spre un final excoriant, plin de riff-uri grele.
• „We Don’t Deserve Dogs”: După tot acest bombasticism, piesa de închidere apare ca o umflare celestială de voci corale, debordând de o speranță reînnoită. Este atât de cinematografică încât te aștepți pe jumătate ca Townsend să lanseze direct tema din Star Wars.

🦢 Un Cântec de Lebădă Sclipitor de Nebunesc?

Devin a lăsat să se înțeleagă că, după The Moth și alte câteva proiecte aflate încă în lucru, s-ar putea să încetinească ritmul și să admire trandafirii.

Judecând după ritmul său actual de muncă (teoretic „redus”), pare puțin probabil ca The Moth să fie cu adevărat cântecul său de lebădă. Dar dacă, prin absurd, aceasta ar fi ultima sa mare declarație muzicală, este o lucrare sclipitor de nebunească cu care să te retragi glorios de pe scenă.