Train on the Island

Aldous Harding își dovedește încă o dată statutul de a fi unul dintre cei mai buni muzicieni folk ai secolului 21, cu un album care îi pune în valoare la maximum versurile absurde și talentul componistic sclipitor.

🕰️ O Întoarcere Așteptată și Note Biografice

„Am lipsit prea mult” (I’ve been away too long), cântă Aldous Harding pe primul single extras de pe noul ei album. Au trecut patru ani de la lansarea Warm Chris, și ce s-a schimbat de atunci? „M-am tuns, nimeni nu a iubit asta” (I cut my hair, nobody loved it), mai adaugă ea pe piesa „Venus in the Zinia”.

În mod normal, e recomandat să nu iei versurile ei drept adevăr absolut, deoarece este o „evanghelie” cunoscută pentru frumusețea sa enigmatică — o contradicție captivantă care te va lăsa mereu cu mai multe întrebări decât răspunsuri. Totuși, de data aceasta, notele biografice își fac loc pe acest disc mult mai mult decât pe oricare dintre lansările ei anterioare. Navigând printre melodii care evocă o dulceață amară și piese care se simt ca un adevărat loc de joacă vocal, Train on the Island este o întoarcere extrem de binevenită pentru Harding, care rămâne la fel de mistică și absurdă ca întotdeauna.

🎶 Explorări Sonore: De la Electronică la Psihedelie

• „I Ate the Most”: Oferă un sunet complet nou față de ce am auzit până acum de la Harding. Este o introducere neașteptată în electronică, dar care acționează ca un track liniștit, fără să evolueze prea mult. Nu este o critică, ci o observație asupra unei piese de deschidere care creează o intrigă imediată despre direcția albumului.
• „One Stop”: Se descompune într-un outro șoptit, bombănind versuri cântate anterior pe un ton mai grav, totul acompaniat de o melodie de chitară din patru acorduri, simplă, dar fermecătoare, oferită de colaboratorul ei frecvent, H.Hawkline.
• „Worms”: Un efort mai sumbru care dirijează un tip de psihedelie adusă la viață de pedala lap steel. Piesa descrie un peisaj dezolant, în care semnele de speranță sunt iluminate sub forma luminii fizice.
• „Train on the Island” (Piesa de titlu): Rezumă perfect ceea ce Harding construiește atât de bine: un tip de decadență stabilă și clară, fără a cădea în lăcomie. Aici, sintetizatoarele aduc o căldură subtilă și rafinată întregului proiect.
• „If Lady Does it”: Aduce o doză de joacă încă de la primele acorduri. Instrumentația este susținută magistral de tobe și percuție sub îndrumarea lui John Parrish (producătorul tuturor albumelor ei anterioare) — o colaborare care scoate tot ce-i mai bun din amândoi.
• „San Francisco”: Vocea lui Harding continuă să uimească, fiind etalată fără efort pe această piesă, în timp ce sare printre registre vocale care evocă schimbări emoționale profunde în interiorul versurilor și al personajului din spatele lor.
• „Coats”: Încheierea albumului aduce o lejeritate care rotunjește impecabil lumea de pe Train on the Island. „Ce spui când întâlnești femei albastre?” (What do you say when you meet blue women), cântă ea, o referință directă la coperta albumului (creată tot de H.Hawkline), care o înfățișează pe Harding cu fața vopsită în albastru, privind fix în obiectiv dintr-o sală de curs. Ascultătorul este lăsat cu această imagine extrem de vie pe măsură ce ne întoarcem în gara din care am plecat.

🧩 Puzzle-ul Emoțional și Păstrarea Misterului

Având la bază teme precum neurodivergența și relația pe care Harding o are cu mama sa, firele confesionale cer să iasă la suprafață. Ascultând, ai putea aproape să începi să-i coși o biografie timidă.

Cu toate acestea, este mult mai bine să te împotrivești acelui sentiment de apropiere sau intimitate pe care ai putea crede că îl primești în lumea ei privată. Deși latura personală este mai prezentă ca niciodată, a încerca să asamblezi o imagine completă și clară pur și simplu nu funcționează cu mitosul pe care Harding și l-a creat cu grijă în ultimii cincisprezece ani.

La cârma acestui disc se află acel dramatism calmat și acea construcție elocventă pentru care am ajuns să o cunoaștem, doar că, de data aceasta, ne sunt prezentate cu o ușă lăsată un pic mai deschisă decât înainte.