Until the End of Time
Descriere completă
Cu târnăcopul și lopata în mână, Afeni Shakur și Suge Knight au coborât adânc în seifurile industriei pentru a exploata cel mai mare brand post-mortem al Death Row Records. Însă în mineritul muzical, legea randamentului descrescător este nemiloasă: cu cât extragi mai multe pepite, cu atât mai mult riști să vinzi zirconiu și pirită drept diamante autentice. Din fericire, acest material dublu lansat în 2001 dovedește că arhiva mai avea rezerve veritabile de aur. Pentru fanii care cumpăraseră deja piesele de pe casetele piratate „Makaveli”, discul aduce haine noi – instrumentale reconstruite și refrene șlefuite care, deși nasc dezbateri de autenticitate, oferă o calitate audio impecabilă.
🏛️ Discul Unu: Un Clasic în Stilul All Eyez On Me
Primul volum surprinde printr-o coeziune remarcabilă, amintind direct de era de aur a artistului. Deschiderea cu „Ballad of a Dead Soulja” (Johnny „J” / Cold187um) aduce o melodie amenințătoare, bazată pe clape, care se îmbină perfect cu livrarea de foc a textului. Deși remixul pentru „Friends” încetinește ritmul, totul este reparat de „Lil’ Homies”, o piesă cu o atmosferă de-a dreptul tulburătoare în care Pac urlă despre delincvența juvenilă și visurile sfărâmate de la periferia societății.
- Prezența Outlawz: Grupul își face apariția pe compoziții solide precum melodica „Good Life” și agresiva „Breathin”, ambele decupate din sesiunile oficiale Makaveli.
- Momente Solo de Geniu: Pac strălucește de unul singur pe „Happy Home” și pe clasicul „Letter 2 My Unborn”, în timp ce piesa de titlu „Until the End of Time” folosește magistral un sample din „Broken Wings” (Mr. Mister), oferind reflecțiilor sale o potență emoțională uriașă.
⚡ Discul Doi: Producții Magice și Venin Reciclat
Cel de-al doilea volum pornește greoi cu un interludiu inutil semnat Big Syke, dar își recapătă rapid forța. Piesele ghidate de Johnny „J” confirmă încă o dată chimia perfectă cu artistul: „When Thugz Cry” și „This Ain’t Livin'” trimit direct cu gândul la profunzimea de pe „Me Against the World” (1995), având un flow extrem de strâns și curat.
O parte din veninul distrugător din perioada „Hit ‘Em Up” revine în forță pe piesa „Why U Turn On Me” – o producție brută semnată chiar de 2Pac, unde artistul lansează atacuri extrem de abrazive ce o vizează direct pe Faith Evans.
Desigur, dintr-un total masiv de douăzeci și nouă de piese, nu toate pot străluci. Producția de pe „Everything They Owe” sună complet desincronizată cu tempo-ul versurilor, iar versiunile pentru „Thug N U Thug N Me” (în ciuda prezenței K-Ci & JoJo) eșuează în a transforma piesa într-un imn sexual credibil, sunând mai degrabă siropos și expirat. De asemenea, intervențiile Outlawz pe „Runnin On E” par create doar pentru a bifa un nou atac obositor la adresa celor de la Mobb Deep.
⚖️ Verdictul: Cel mai Bun Triumf Postum
În concluzie, după dezamăgirea lăsată în urmă de proiectul „Still I Rise”, „Until the End of Time” se impune ca un triumf pozitiv și prima compilație de la „R U Still Down?” încoace care îi face cu adevărat dreptate artistului.
Un album dublu consistent, care justifică pe deplin discurile de platină prin valoarea muzicii, nu doar prin greutatea numelui de pe copertă. O piesă de colecție obligatorie pentru orice pasionat de hip-hop!
