Cel de-al patrulea album al lui Billie Marten începe cu un zumzet. O expiratie cristalina care zbarneste pe trei minute de chitara cu zgomot usor si corzi care se umfla încet. Piesa în sine este o demonstratie, intitulata „New Idea” dupa numele de fisier folosit de Marten initial pentru a-l salva pe laptopul ei. Este un buton de resetare si un detergent de paleta. O invitatie de a va desfasura spranceana si de a lasa umerii în jos. A asculta. Pana cand vocea ei apare la „God Above”, esti deja prins în slipstream-ul Drop Cherries – ceea ce, se pare rapid, nu este un lucru rau.
De cand a fost descoperita ca scoala din Yorkshire pe YouTube, la varsta de 12 ani, Marten a facut muzica înradacinata în traditia populara engleza. Albumul ei înainte de aceasta, Flora Fauna (2021), s-a lasat de asta. A disparut productia si cuvintele soptite, înlocuite de beat-uri si compozitii din campul stang. Acum, la al patrulea album si al doilea de la despartirea de Sony, ea renunta la experimentarea alt-rock si îmbratiseaza din nou tonurile dulci ale debutului ei din 2016, de data aceasta în numele iubirii.
Cele 13 melodii de pe Drop Cherries sunt viniete ale unei relatii. Marten îsi reduce sunetul pentru a picta momente tandre si intime folosind doar lovituri de acuarela orchestrala. „Aplecati-va spre El” este un sumtuos, pur si simplu, la adresa adevarului simplu de a iubi pe cineva. „Îmi spal pacatele în apa ochilor lui/ si ma aude cand plang”, canta Marten împotriva schelei instrumentale minimaliste a cantecului, ca si cum ar fi drapat o camasa de in peste o linie de spalat în gradina. Este cu adevarat romantic. Productia ramane în mare parte bazata pe naturalismul folk, asa cum, în momentele cele mai importante ale albumului, trupa „I Can’t Get My Head Around You” condusa de trupa, cu tobele sale si vulnerabilitatea clara a lui Marten.
A avea un avantaj nu este sensul unui album ca acesta, dar un risc sau doua ar fi fost bineveniti. „Imaginati-va ca imprimati cirese rosii sangelui pe un covor curat si crem si spuneti-mi ca nu asa se simte dragostea”, scrie Marten în comunicatul de presa al albumului. Este o imagine izbitoare, una care sugereaza un sentiment de fizicitate care este lasat neîmplinit în muzica. Desigur, totusi, s-ar putea argumenta: de ce ati dori sa perturbati un asemenea flux?
Imaginile naturii rasar de-a lungul înregistrarii, în timp ce Marten descrie „doua salcii plangatoare care îsi arunca un brat una în cealalta” si picioare care „iese ca niste sicomori”. Titlul fructat al albumului este, în sine, o metafora a iubirii pe cineva. Acest sentiment este scris peste tot în aceasta înregistrare centrata pe dragoste: rosu si plinut ca o inima. Sau o ciresa.
by Annabel Nugent
