Billy Idol strabate trecutul si prezentul pe Dream Into It. Printre invitatii sai se numara Joan Jett, Alison Mosshart si Avril Lavigne.
Billy Idol înca batjocoreste, înca se pavoneaza si înca îsi flutura pumnii pe primul sau album complet în peste un deceniu. Nu-l numiti însa pe Dream Into It o revenire, pentru ca nu a disparut niciodata. Este o cronica plina de viata, care dezgoleste sufletul, a calatoriei salbatice a lui Idol, de la începuturile squatter-punk pana la superstarul MTV, prin haosul si accidentele alimentate de droguri, si pana la cealalta parte, într-o claritate castigata cu greu.
„Acest album spune povestea mea”, spune Idol. „Dar nu este vorba doar despre unde am fost – este vorba despre a continua sa merg înainte.” Aceasta imboldavire este palpabila pe fiecare piesa a Dream Into It, o explozie de punk pop a secolului XXI, co-dirijata de partenerul de chitara de lunga durata al lui Idol, Steve Stevens, si producatorul Tommy English (K.Flay, BØRNS). Rezultatul este un album serios si reflexiv, zgomotos si trait, cu ajutorul invitatilor Avril Lavigne, Joan Jett si Alison Mosshart de la The Kills si Dead Weather, care adauga o tensiune suplimentara.
Inima întregii discuri, însa, este însusi Idol. Suna revitalizat si revigorat în timp ce deruleaza povesti despre glorie, regret si supravietuire. Pe piesa autobiografica „Still Dancing”, el traseaza arcul vietii sale într-o singura respiratie epica. „Este cu adevarat o reflectare a întregii mele calatorii”, explica el. „Din perioada punk rock pana acum. si înca privesc spre viitor, înca traiesc viata pe care mi-am propus sa o traiesc.” Piesa începe în mizeria Londrei anilor ’70 – punga de plastic în mana, stand pe canapea, batjocorit de sefi si proprietari. Apoi a aparut punk-ul. „Mi-a oferit o oportunitate”, spune el. „Ai aruncat prudenta în vant, ai crezut în muzica si te-ai agatat de ea cu toata inima.”
Dar Dream Into It nu se fereste de capitolele mai întunecate. Idol îsi priveste autodistrugerea, atat de mediatizata, cu o onestitate nemiloasa. Vocea sa, care este acum mai înteleapta, dar înca arzand de acel marait inconfundabil, poarta greutatea trecutului si lupta de a continua sa mearga înainte. Albumul este plin de imnuri palpitante si refrene ascutite ca briciul cu care Idol si-a facut un nume, cu amplificatoarele mereu umflate la 11. Fiecare melodie este o reamintire a faptului ca Billy Idol nu a plecat niciodata cu adevarat, ci doar si-a luat un moment sa se razgandeasca. Pe langa noul album, Idol si Stevens sunt proaspat nominalizati la Rock & Roll Hall of Fame pentru clasa 2025, o recunoastere demult asteptata a unuia dintre cele mai electrizante duete rock.
