Categories:

Tags:

The Jonas Brothers’s The Album face o calatorie haotica prin popscape-uri infuzate de funk, suflet cu ochi albastri, americana si rock cu aroma de terpene de pe Coasta de Vest. Din pacate, se misca cu gratia unui hatchback care stropeste. În timp ce eclectismul pur al albumului este admirabil în teorie, fiecare incursiune se opreste înainte de a-si atinge potentialul maxim, lasandu-i pe ascultatori blocati într-un taram al nimanui muzical de idei pe jumatate coapte si oportunitati ratate.

Cel de-al doilea single al albumului, „Waffle House”, a fost o prefigurare nefericita a ceea ce va urma. Cantecul, care este acoperit cu un furnir pop stralucitor, vorbeste despre „conversatii profunde la casa de vafe”. Este o încercare gresita de a accesa o viziune idealizata a americanei moderne, presarata de pozitivitate fabricata gata pentru hashtag-urile Instagram.

S-ar putea pune mare parte din vina pe productia albumului, care îi lasa pe Jonas Brothers în deriva. Nu înseamna ca artistii ar trebui sa limiteze numarul de genuri pe care le exploreaza pe un anumit album; într-adevar, unele dintre cele mai memorabile albume au fost smorgasborduri de gen. Problema este atunci cand artistii nu reusesc sa-si puna amprenta unica pe melodiile lor.

„Americana” încearca sa danseze pe urmele piesei „Me and Julio Down by the Schoolyard” de Paul Simon, dar ajunge sa se împiedice de propriile pantofi. Se simte ca produsul unui experiment ChatGPT, însarcinat sa creeze o senzatie country-pop încantatoare folosind cateva dintre cele mai de succes cantece ale genului din ultimii ani. Pe „Wings” schmaltzy, clavinetele si vocoderele zaharine se înalta în timp ce fratii canta: „Voi sunteti aripile de care am nevoie pentru a zbura departe”.

În alta parte, „Little Bird” este o serenada delicata de la Nick Jonas catre fiica lui, dar versuri precum „Asa ca, te rog, tine-ma în inima ta/Cand zbori în bratele altcuiva, pasarele” si „Walk down the aisle/Breaking my”. inima” transforma teama lui în jurul calitatii de parinte în ceva înfiorator. Cresterea este descrisa ca un afront personal, ceea ce este ironic avand în vedere ca trupa si-a facut o cariera prin imortalizarea experientelor adolescentilor în muzica lor.

În momente trecatoare, fratii îsi gasesc picioarele. „Miracle” pulsa cu un groove care aminteste atat de Sly and the Family Stone, cat si de James Brown, cu falsetul lui Nick Jonas navigand cu agilitate într-o intro energica. „Montana Skies”, o piesa pop-americana stransa sustinuta de chitare cu 12 corzi, împleteste povesti nostalgice despre prieteni în diverse locuri si nopti lungi în New York, în timp ce refrenul „Tot ce vad este silueta ta” semnifica dorul dupa conexiune mai profunda. Chiar si cu aceste straluciri de profunzime si varietate muzicala, albumul este la fel de lipsit de curiozitate pe cat îl presupune titlul sau simplu.

Review:

Asculta aici: