În prima lor iteratie la sfarsitul anilor ’80 si inceputul anilor ’90, rockerii britanici de drone Loop au explorat partea mai intunecata a sunetului psihedelic, condus de chitara, care s-ar transforma in shoegaze. Unii dintre contemporanii lor s-ar putea sa fi experimentat cu tonuri caustice de chitara si ritmuri drogate si hipnotice, dar putini au realizat sunete la fel de furioase si coplesitoare. Sonancy este al patrulea lungmetraj Loop si primul in peste 30 de ani — dupa o despartire in 1991, o scurta reformare a formatiei originale in 2013 si o reconfigurare completa a trupei cu chitaristul/vocalistul Robert Hampson ca unicul membru original ramas. Cele zece piese care alcatuiesc albumul nu urmaresc tocmai sa recreeze melodiile grele pe care Loop si-a facut numele cu decenii in urma, dar nici nu se indeparteaza prea mult de spiritul original al grupului. Numarul de deschidere „Interference” este un antrenament cu doua acorduri, cu campuri de feedback si texturi electronice ingropate care se raspandesc peste un ritm repetitiv de toba Krautrock. Riff-urile grele si monotonia de inalta tensiune a pieselor precum „Supra”, „Halo” sau „Fermion” se apropie mai mult de sunetul melodiilor Loop anterioare, dar exista un nou nivel de claritate si detaliu. Desigur, asta e relativ, din moment ce vocea lui Hampson inca inoata in intarziere si procesare, iar aranjamentele apar ca un baraj de zgomot impenetrabil. Chiar si totusi, confuzia tulbure care a definit primele trei albume Loop primeste o curatenie considerabila aici, trupa explorand frecvente aspre de chitara high-end, valori de productie mai complete si un gradient mai larg de sunete distorsionate. Unele dintre tendintele ambientale pe care Hampson a petrecut ani intre albumele Loop investigand cu proiectul sau Main apar si aici in productie. O retea de tonuri greu de plasat se impleteste pe masura ce instrumentalul „Penumbra II” ia nastere, cu un ritm neschimbat servind drept ghid pentru derive fara forma a ceea ce suna ca sunete de sintetizare, drone de feedback si, eventual, alte sunete de chitara inclinate ritmic care se estompeaza. in si din amestec. Miscarea taratoare si daunele de fuzz suferite ale piesei finale „Aurora” aduc in atentie asemanarile si diferentele fazelor anterioare ale trupei, inchizand Sonancy cu un sunet care s-ar putea incadra oriunde in discografia Loop, dar care se simte mai ales visceral, mai dinamic decat vreodata si cumva nou.