Pe uimitorul sau al doilea album, The Void, Taylor Rae dezlantuie un torent plin de introspectie si diversitate muzicala, navigand prin suferinte, vindecare si o claritate nou dobandita.
Pe uimitorul sau al doilea album, The Void, Taylor Rae îsi deschide larg portile prabusirii sufletului. Dupa ani de trait pe drumuri si calarind valul debutului sau inovator, Mad Twenties, Rae face o miscare dificila spre interior. Rezultatul este un album personal, dar aventuros, care o plaseaza în prima linie a muzicii americane moderne.
„Tema principala este introspectia”, spune Rae. „Uneori simteam ca priveam în gol.” Ea a transformat acea privire în 11 cantece revelatoare care relateaza suferintele, vindecarea si claritatea castigata cu greu, care vine din confruntarea cu tine însuti atunci cand luminile sunt stinse si nimeni altcineva nu este în jur.
Produs de castigatorul premiului Grammy, Eric Krasno (Soulive, Lettuce), The Void este la fel de fluid ca si povestea lui Rae. Exista rave-up-uri de la roadhouse, stralucire în Laurel Canyon si muschi alt-rock, toate învaluite într-o voce care poate sopti, geme si comanda cu aceeasi putere. Albumul se desfasoara ca un jurnal de calatorie confesiv. Rae, o originara din California devenita un localnic din Austin, îsi filtreaza calatoria prin versuri introspective si o productie care îsi schimba forma. Piesa care da titlul albumului se deschide cu o gratie acustica linistita, înainte de a se transforma într-o furtuna sudica de pian, slide guitar si armonii stratificate. Apoi vine „Maybe I’m The Villain”, o explozie arzatoare de blues-rock care schimba tandretea folk cu foc si distorsiune. Pe „Cologne”, ea îi canalizeaza pe Sheryl Crow si Robert Plant, evocand dor cu fiecare nota îmbibata de groove. „Hi” cocheteaza cu ritmuri reggae si evadare romantica, în timp ce „Trapped” se scufunda în reziduul psihic al unui fost toxic. „Undertone”, cu orga sa bantuitoare si subtilele accente EDM, o atrage pe Rae pe un teritoriu emotional mai sumbru. În cele din urma, avem „The Airport Song”, care încheie albumul cu înregistrari de teren si reflectii asupra impactului turneelor constante.
Daca Mad Twenties a prezentat-o pe Taylor Rae lumii, The Void o prezinta complet formata. Este vulnerabila, dar neînfricata, adancita în trecut, dar ghidand-o cu încredere spre viitor. „Am scris acest album despre o perioada incredibil de dificila din viata mea”, spune ea, „dar acum ies din acel gol.” si a iesit la iveala cu ceea ce ar putea fi unul dintre cele mai convingatoare albume Americana ale anului.
